marți, 15 septembrie 2015

Mierla (Turdus merula)

Mierla ( Turdus merula ) este o pasare cantatoare cu o lungime de 27 de cm. Este relativ des intalnita in tara noastra, in padurile joase si de deal dar si in padurile montane de foioase, de obicei in apropierea apelor. Este destul de des intalnita si in parcurile mari ale oraselor acolo unde a reusit sa se adapteze cu succes. In general, exemplarele de mierla de la noi sunt sedentare sau pot migra pe distante scurte, de la munte in zonele mai joase. In anotimpul rece vin la noi sa ierneze sau doar in pasaj si exemplare din N Europei.
Masculul este complet negru iar femela are nuante brune-cafenii. Ciocul este de culoare portocalie. Tinerii au o coloratie asemanatoare cu a femelelor insa au ciocul si picioarele negricioase. Masculii imaturi pot avea un penaj negru cu nuante maronii.
Mierla se hraneste in general cu hrana de natura animala, de regula insecte si larve dar si cu hrana de natura vegetala constant in anumite frucete si seminte.
Mierla isi face cuibul aproape de sol, in tufisuri si boschete, unde depune incepanad cu luna aprile 4-5 oua de culoare verzui cu picatele. Perioada de incubatie este de 15 zile si in fiecare an sunt scoase 2-3 serii de pui.








duminică, 13 septembrie 2015

Sturzul cantator (Turdus philomelos)

Sturzul cantator ( Turdus philomelos ) este o pasare salbatica intalnita in toata tara, din delta si pana in vaile muntilor. Este prezent in toata Europa, mai putin Peninsula Iberica. Sturzul cantator impresioneaza cu cantecele sale deosebite pe care le putem auzi mai des primavara devreme cand este perioada de imperechere. Este o pasare migratoare care soseste la noi la inceputul lui martie si pleaca toamna tarziu. Poate fi des intalnit si in gradini si parcuri unde este o prezenta incantoatoare datorita cantecului sau si una folositoare datorita faptului ca se hraneste cu melci, larve si insecte care pot fi sunt daunatoare gradinilor. Uimeste prin modul istet prin care reuseste sa consume melcii ; dupa ce gaseste un melc il duce pe o "nicovala" de care loveste melcul repetat pana cand cochilia acestuia se sparge. Mai rar se hraneste cu diferite feluri de fructe si seminte.
Aspectul sturzului cantator este foarte asemanator cu cel al sturzului de vasc, doar ca este mai mic si in nuante mai deschise. Spatele si aripile sunt brune, cu nuante mai inchise pe aripi. Gusa, pieptul si burta sunt alb-galbui cu pete brun inchis, sub forma unor sageti. Nu exista diferente intre mascul si femela. Lungimea corpului este de 23 cm, anvergura aripilor de 33-36 cm iar greutatea de 70-90 g.
Cuibul are forma unei cupe facute din iarba si este construit in tufisuri sau in copacii nu foarte inalti. Incepand cu luna martie femela depune cate 3-5 oua in 2-3 serii pe an. Ouale sunt verzui cu pete maronii.
Desi este o pasare salbatica care se vaneaza in perioada 1 august - 15 martie, sturzul cantator nu prezinta un interes vanatoresc crescut datorita dimensiunilor sale reduse.




vineri, 11 septembrie 2015

Pitigoiul albastru (Parus caeruleus)

Pitigoiul albastru ( Parus caeruleus ) este o pasare mica de aproximativ 10cm. Se spune ca putem vedea la un pitigoi albastru aproape toate nuantele de albastru. Pitigoiul albastru este o pasare recunoscuta pentru vioiciunea ei, pentru curiozitatea ei dar si pentru prudenta cu care exploreaza zonele noi.
Ca semn distinctiv are pe cap o scufita de culoare albastru deschis. Pe spate este galben-cenusiu, aripile sunt albastre cu insertii de alb, coada albastra iar capul , exceptand scufita, este alb cu un guler la gat de un albastru inchis si cu o dunga tot albastra care pleaca ca o prelungire a ochilor. Pe piept si pe burta este galben cu o pata alba-cenusie in partea de jos. Sunt greu de diferentiat masculul de femela deoarece sunt aproape identici, doar cu diferente de comportament. Cel mai usor ii putem zari iarna datorita lipsei frunzisului.
Femela depunde pana la 12 oua iar perioada de incubatie este de 14 zile. Avand o familie foarte numeroasa, pitigoiul albastru este da dovada de multa harnicie pe perioada cresterii puilor.
In ultima vreme exista o noua tendinta de a creste pitigoiul albastru in captivitate. Cu siguranta si indiferent de ingrijirea pe care o primeste locul pitigoiului albastru este in libertate.






miercuri, 9 septembrie 2015

Pescarusul razator (Larus ridibundus)

Pescarusul razator ( Larus ridibundus ) este o pasare sedentara care poate fi intalnita in apropierea baltilor, in delta, pe litoral si pe cursul Dunarii si al raurilor mari. Este o prezenta permanenta in aproape toata Europa mai putin in extremitatea nordica unde sunt perechi care merg pentru a cuibari doar in perioada verii. In Romania este specia de pescarus cea mai des intalnita si cu cea mai mare arie de raspandire. Denumirea de pescarus razator a fost data dupa sunetele ascutite pe care le scoate care dau impresia ca rade.
Coloritul penajului este alb, cu spatele si aripile in nuante gri-argintii iar varful aripilor si capul este de culoare brun inchis spre negru. Iarna capul devine complet alb cu pata specifica de culoare inchisa din dreptul urechilor. Ciocul si picioarele sunt rosiatice vara iar iarna sunt rozalii iar ciocul are o pata neagra in varf. Lungimea pescarusului razator este de 35 cm, anvergura aripilor de 1m iar greutatea de 250-350 g. Hrana este alcatuita din pesti, viermi insecte, seminte pe care le cauta atat in apa cat si pe sol. Cei adaptati mediului urban nu ocolesc resturile menajere.
Cuiburile sunt construite pe insule, plauri sau pe plaje din iarba si vegetatie acvatica. Femela depune 2-3 oua intr-o singura serie pe an pe care le cloceste prin rotatie cu masculul aproximativ 23 de zile.
Doar in iernile foarte grele se retrag catre zonele sudice ale Europei. Pescarusul razator nu prezinta interes pentru vanatoare



luni, 7 septembrie 2015

Pescarusul cu picioare galbene (Larus michahellis)

Pescarusul cu picioare galbene ( Larus michahellis ) este o pasare sedentara intalnita in apropierea baltilor si a lacurilor si de-a lungul litoralului. Este adaptata foarte bine si habitatului urban unde profita de abundenta hranei. Mult timp a fost considerata o subspecie a pescarusului argintiu care este specific zonei nordice a Europei. Cu acesta se aseamana foarte mult la infatisare si de aici au aparut si multele controverse si confuzii. In Romania sunt si carti de specialitate unde specia este prezentata ca fiind Larus argentatus, adica pescarusul argintiu iar in mediul online pescarusul cu picioare galbene este aproape inexistent si prezentat ca fiind pescarusul argintiu. Exista si o subspecie a pescarusului cu picioare galbene - Larus cachinnans.
Pescarusul cu picioare galbene este definit de culorile gri-argintiu, alb, negru si galben. Diferentele fata de pescarusul argintiu sunt la picioare, unde pescarusul cu picioare galbene are un colorit galben iar cel argintiu roz. Coloratia de gri-argintiu de pe spate este mai pronuntata si mai inchisa la nunta la pescarusul cu picioare galbene. Sub cioc se poate vedea o pata de culoare rosie. Tinerii au o coloratie pestrita de brun cu alb, cu ciocul si picioarele inchise la culoare. Lungimea pescarusului cu picioare galbene este de 55-65 cm, anvergura aripilor de 1,3 - 1,5 m iar greutatea de 750 - 1200 g.
Hrana este constituita din pesti si diferite specii acvatice pe care le prinde direct din zbor sau prin scufundari superficiale. In zonele urbane se hraneste si cu resturi menajere. Este considerata o pasare daunatoare pentru ca distruge des cuibul altor pasari din care mananca puii sau ouale.
Pescarusul cu picioare galbene isi face cuibul pe plajele intinse, pe stanci atunci cand cuibareste pe litoral sau pe cladiri pentru perechile care cresc puii in zonele urbane. Femela depune 2-3 oua intr-o singura serie pe an.













sâmbătă, 5 septembrie 2015

Ciuful de padure (Asio otus)

Ciuful de padure ( Asio otus ) este o pasare de prada de marime medie de aproximativ 35 cm lungime. Datorita celor doua smocuri de pene de pe cap mai este cunoscuta ca si bufnita cu urechi. Este o specie mai des intalnita decat altele din familia sa. In momentul in care o vedem nu putem sa nu ramanem impresionati de ochii ei reci si patrunzatori de culoare galbena-portocalie.
Ciuful de padure are penajul pestrit in care regasim galbenul, cenusiul, albul, negrul. Lungimea corpului este de 35-37 cm, anvergura aripilor este de 85-95 cm iar greutatea corpului este de pana la 330 g.
Daca este sa ne luam dupa nume am crede ca este o pasare care traieste numai in padure. Nu este de loc asa. Ciuful de padure a fost observat si in zonele cu mult sutuf sau in palcuri izolate de copaci cu vedere larga. Nici parcurile din orase nu sunt ocolite de aceasta pasare. Adaptabilitatea ei extraordinara a facut ca sa o putem intalni in aproape toate zonele tarii. Este o pasare remarcabila prin faptul ca reuseste sa-si schimbe infatisarea in functie de dispozitie, de mediul inconjurator sau de posibilii adversari.
Femela depune pana la 8 oua de culoare alba incepand cu luna aprilie. Nu isi face propiul cuib ci ocupa cuiburile deja facute ale ciorilor sau cotofenelor. Perioada de incubatie este de 30 de zile. Puii eclozeaza la interval de 1-2 zile intre ei iar diferenta dintre pui este foarte vizibila deoarece au o crestere foarte rapida.
Ciuful de padure se hraneste in principal cu soareci pe care ii prinde noaptea. Localizarea prazii se face atat vizual cat mai ales auditiv. Fiecare pasare adulta prinde pana la 6 soareci pe noapte pe care ii inghite intregi. Datorita faptului ca se hraneste in principal cu rozatoare mici putem spune ca ciuful de padure este o pasare extrem de folositoare, reusind sa tina sub control populatia de rozatoare mici din zonele in care vaneaza.








joi, 3 septembrie 2015

Randunica (Hirundo rustica)

Randunica ( Hirundo rustica ) este foarte raspandita in toata Europa pe perioada verii. Poate fi intalnita din delta si pana in vaile muntilor. Randunica este un zburator desavarsit, calitate care o foloseste si pentru a-si procura hrana. Din acest motiv prefera sa cuibareasca in apropierea zonelor deschise care ii ofera culoare lungi pentru a zbura in vederea dobandirii hranei. Zonele de cuibarit le alege in functie de abundenta insectelor din arealul respectiv. Doar exemplarele din Sudul Peninsulei Iberice nu migreaza. Exemplarele care traiesc la noi in tara pleca toamna devreme, in stoluri mari, catre Africa, de obicei in zona subsahariana dar pot ajunge pana in sudul continentului. Calatoria este foarte dificila si cu pierderi mari, datorita epuizarii si a lipsei surselor de hrana, mai ales deasupra Marii Mediteraneene si pe parcursul traversarii Desertului Sahara. In luna aprilie se intorc la locurile de cuibarit. Despre randunica putem spune ca a devenit simbolul pasarilor migratoare.
Randunica este neagra pe spate aripi ,cap si pe gat cu ceva reflexii albastre metalice. Pe frunte si sunb cioc are o pata rosie. Pe piept si pe burta este de culoare alba. Ca semn distinctiv au coada lunga si bifurcata in V iar ciocul este scurt si turtit, cu deschidere mare. Randunica poate ajunge la o lungime de 20 cm si o greutate de 25gr.
Sunt foarte bune zburatoare, adevarate acorbate si sunt rar vazute pe pamant. Pot atinge viteze incredibile de pana la 160 km/h. Acesta caracteristica le ajuta mult pentru evitarea pradatorilor dar si pentru a se hrani. Este bine cunoscut faptul ca randunica se hraneste cu insecte pe care le prinde direct din zbor; la fel bea si apa.
Cuibul este construit de ambii parteneri, din lut amestecat cu par si paie iar interiorul este captusit cu puf si par de animale. Femela depune pana la 6 oua de culoare alba cu pete brune. Ambii parteneri clocesc prin roataie iar perioada de incubatie este de 15 zile. Puii de randunica sunt hraniti de parinti inca 4 saptamani. De obicei scot doua serii de pui.







marți, 1 septembrie 2015

Gaita (Garrulus glandarius)

Despre gaita ( Garrulus glandarius ) putem spune ca este cea mai frumusica pasare din familia ciorilor (corvidae). Datorita hranei omnivore si a faptului ca este foarte adaptabila, gaita este raspandita in toata Europa. La noi poate fi intalnita din zona delta si pana in zona alpina. Gaita prefera tinuturile impadurite insa nu evita nici parcurile din orase si chiar gradinile. Se spune despre gaita ca este foarte isteata si poate imita sunetele si cantecele foarte multor pasari.
Penele de pe spate si piept au o culoare placuta cenusie-roscata, de o nuanta mai inchisa pe spate si mai luminoasa pe piept. De la coltul ciocului pleca doua dungi negre pe obraji ca niste favoriti. Negrul il gasim partial si pe aripi si pe coada. Ca semn distinctiv la gaita vom putea observa pe marginea exterioara a aripilor un penaj pestrit de un albastru deschis traversat de liniute negre. Lungimea este de 35 cm, deschiderea ripilor de 55 - 58 cm iar greutatea de 140 -190 g.
Hrana gaitei sa este omnivora si pentru ca distruge cuiburile altor pasari pentru a se infrupta din oua sau pui,este considerata o pasare daunatoare. Insa, intr-un ecosistem bine echilibrat, gaita ajuta in controlarea populatie de pasari din zonele in care se hraneste. Toamna tarziu incepe sa ingroape in pamant sau sa ascunda in diferite locuri, ghinde, alune, fructe de padure pe care apoi le cauta pe timpul iernii, cand hrana este mai putina.
Cuibul il construieste in copaci mici de inaltime la inceputul lunii aprilie. Gaita depune pana la 7 oua de culoare albastrui iar perioada de incubatie este de 20 de zile.