sâmbătă, 30 aprilie 2016

Gasca cu gat rosu (Branta ruficollis)

Gasca cu gat rosu (Branta ruficollis) este inclusa pe lista celor mai periclitate specii de pasari care traiesc temporar in Europa, fiind ocrotita pe plan international prin Conventia pentru Conservarea Vietii Salbatice si a habitatelor Europene (Berna – 1979, semnata de Romania in 1993). In Romania apare doar la sfarsitul lunii octombrie si poate fi observata pana in luna martie.
Din familia gastelor prezente la noi are penajul cel mai frumos colorat, fiind si singura specie ce prezinta culoarea rosie in penaj. Gatul, pieptul si partile laterale ale capului au culoarea caramiziu aprins, iar restul penajului de culoare inchisa cu dungi albe. Ciocul este scurt si gatul relativ gros. Picioarele sunt de culoare cenusie iar coada este ce culoare neagra. Se hraneste in special cu iarba dar si cu seminte de cereale (grau, orz, porumb), insecte.
Cuibareste in Rusia Siberiana, in peninsulele Gydan, Taymir si Yamal. Masculul si femela fac cuplu pe viata. Femela depune in a doua jumatate a lunii iunie intre 3 si 7 oua de culoare verde. Incubatia dureaza intre 23-25 de zile.
Habitat: Rusia Siberiana. Zona de iernare principala este Lacul Durankulak situat in zona de vest a Marii Negre. Alte domenii majore de iernare se gasesc in Azerbaidjan, Ucraina, Romania si Bulgaria. In iernile grele poate fi observata in Grecia si Turcia.
(sursa: info-delta.ro)









joi, 28 aprilie 2016

Gasca de vara (Anser anser)

Gasca de vara (Anser anser) o mai gasim in descrieri si sub numele de gasca mare sau gasca cenusie. Din aceasta specie provine si gasca domenstica de la noi. Gasca este o pasare migratoare care soseste in tara in luna februarie si pleca in luna noiembrie catre nordul Africii. Rar se intampla sa ramana la noi si asta mai ales in iernile blande. Toamna tarziu se aduna in grupuri, zburand in formatie de V sau de unghi cu cea mai experimentata gasca din grup in frunte. Prin cunscutul lor strigat isi iau ramas bun la fel cum anunta si venirea primaverii la revenirea lor din luna februarie, inceputul lui martie. Perechile care cuibaresc la noi prefera Delta Dunarii si cateva lacuri din sudul tarii.
Penajul este de culoare cenusiu maro cu alb in zona pantecelor si sub coada. Penele de pe spate si aripi au marginile albe. Ciocul si picioarele sunt de culoare portocalie. Gasca de vara este cea mai mare specie de gaste din tara, avand o greutate de pana la 4 kg, o lungime de pana la 85 cm si anvergura aripilor de pana la 1,65 m. Masculul se poate diferentia de femela prin marime si mai putin prin caracteristici ale penajului.
Gasca mare este foarte cautata de vanatori pentru ca se hraneste de obicei in afara baltilor, pe pajisti si miristi, cu cereale, seminte, diferite produse vegetale si din acest motiv carnea de gasca de vara nu miroase a peste.
Pentru cuibarit prefera zonele intinse si joase cu stuf si pajisti in apropiere. Gasca depune pana la 6 oua albe intr-o singura ponta pe an.
Gasca de vara este o pasare cu un interes crescut din partea vanatorilor. Din acest motiv trebuie avuta in vedere o monitorizare corecta si obiectiva a populatiilor in asa fel incat sa nu avem o scadere drastica a exemplarelor in urmatorii ani.






marți, 26 aprilie 2016

Fazanul (Phasianus colchicus)

Fazanul (Phasianus colchicus) este una din cele mai mandre si mai maiestre pasari pe care le putem observa la noi. Este greu sa-ti stapanesti reactia de placere si uimire atunci cand il vezi.
Fazanul este una din pasarile introduse cu succes la noi. Mai intai a aparut in crescatorii, intr-o mentionare de la inceputul secolului trecut il gasim in crescatoriile din apropierea Aradului si Bucurestiului. In ultimile decenii asistam la o crestere spectaculoasa a populatiei de fazani in toata tara.
La noi in tara sunt trei specii mai des intalnite de fazani :
fazanul comun
fazanul gulerat
fazanul mongolic
Fazanul comun este originar din zona Caucazului si din zona de sud-este a Peninsulei Blacanice. Se presupune ca la noi a fost introdus pentru prima data de catre romani.
Fazanul comun este mai mic decat fazanul gulerat si cel mongolic si cel mai putin prolific. Are insa o rezistenta la factorii de mediu mult mai buna si de aceea este foarte bine adaptat. Masculul poate ajunge pana la greutatea de 1,5kg iar femela pana la 1kg. Lungimea totala este de 50-90 cm iar deschiderea aripilor de 70-90 cm.
Culoarea penajului este pestrita,de un rosu-aramiu cu dungi negre. Pe spate are reflexii verzi albastrui iar pe cap si pe gat este negru cu reflexii albastre. Pe obraji este de un rosu aprins. Coada este lunga mai deschisa la culoare, cu dungi transversale negre si de multe ori bifurcata ca limba unui sarpe. Femela este crem-cenusiu punctata pe cap, spate, aripi si coada cu pete de culoare brun inchis.
Fazanul este o pasare poligama unde cocosul paote avea 5 sau chiar mai multe gaini. In luna mai femela depune in jur de 10 oua pe care le cloceste singura. Perioada de incubatie este de 21 de zile.
Fazanul este o pasare sedentara. Prezinta un interes crescut pentru vanatoare, acesta fiind si motivul principal pentru care a fost introdus in avifauna tarii noastre.






duminică, 24 aprilie 2016

Pupaza (Upupa epops)

Pupaza (Upupa epops) mai este denumita popular si cucul armenesc si tot in credinta populara se spune ca nu e bine sa te trezesti dupa ce pupaza incepe sa cante. "Iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sate spurce ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?" gasim in amintirile lui Creanga. Pupaza a devenit foarte populara la noi printre copii si nu numai datorita povestirilor lui Ion Creanga.
Pentru ca obisnuieste sa nu-si curete cuibul, pupaza si-a capatat un renume urat din punctul de vedere al mirosului pentru ca se spune ca nu poate scapa de el nici chiar mult timp dupa ce paraseste cuibul. De fapt acest obicei are rolul de a indeparta nepoftitii de cuib. Este un pic ciudat contrastul dintre infatisarea si obiceiurile ei.
Pupaza este o pasare usor de recunoscut, destul de des intalnita si are o lungime de 28 cm. Ca semn distinctiv are o creasta mandra in crestetul capului alcatuita din pene portocalii si negre in varf. Aripile sunt in dungi alb cu negru iar restul trupului de un galben portocaliu. Deschiderea aripilor este de 45 - 48 cm iar greutatea de 60 - 75 g.
Pupaza isi face cuibul in scorburi pe care nu le captuseste. Femela depune pana la 8 oua iar periada de incubatie este de 16 zile. Puii ies pe rand si sunt hraniti de ambii parinti.
Hrana si-o procura de pe pamant cu ajutorul ciocului ei lung si curbat cu care cauta dupa insecte si viermi. Mai rar prinde insectele si direct din zbor.











vineri, 22 aprilie 2016

Rata mare (Anas platyrhynchos)

Rata mare (Anas platyrhynchos) este cea mai cunoscuta si raspandita specie de rata de la noi. Din ea se trage si rata domestica. Pentru ca este o specie cu un interes vanatoresc ridicat si pentru ca are si multi pradatori naturali se observa o scadere a populatiei de rata salbatica mare de la noi. Intr-o descriere veche se spunea ca "nu exista luciu de apa cu ceva stuf sau papura sa nu vedem si un palc de rate". Oare cum va fi scrisa aceasta remarca peste 50 de ani ?
Rata salbatica mare este o pasare draguta la infatisare, cu un aspect dolofan si cu un mers stangaci pe uscat. Are o lungime de pana la 65 cm, poate ajunge la o greutate de 1,5 kg iar anvergura aripilor este de 80-95 cm. Masculul este mult diferentiat de femela prin coloritul vioi al penajului. Ratoiul are capul si gatul de un verde inchis cu luciri albastrui-metalice. Tot pe gat gasim un guler de culoare alba. Pe spate si abdomen este de culoare bruna-cenusie cu o coada de culoare neagra si cateva pene albe in lateral. Gusa este de un brun cenusiu. Picioarele sunt palmate de culoare portocalie iar ciocul este lat de culoare galbena. Ca semn distinctiv masculul are cateva pene rasucite la coada si atat femela cat si masculul au asa numita "oglinda" de pe aripi, de culoare albastru metalizat. Rata este de culoare bruna, pestrita cu ceva alb la coada si aripi.
Rata salbatica mare in general se hraneste in apa, cu diverse plante acvatice de la suprafata, melci, insecte si viermi. Cand are ocazia se hraneste si pe uscat cu seminte, cereale, diferite plante.
Rata mare traieste in perechi. Cuibul il construieste cu mare grija pe sol in locuri cat mai ferite de pradatori. Cuibul este bine captusit cu pene si puf iar femela depune in el pana la 12 oua de culoare albastru-verzui. Clocitul este asigurat numai de femela timp de 22-28 de zile, ratoiul fiind responsabil cu paza si protectia familiei. Puii sunt foarte repede dusi la apa unde se hranesc singuri si dupa 8 saptamani sunt gata de zbor.
Rata mare este o pasare migratoare dar se intampla destul de des sa ramana la noi si peste iarna cand se aduna in grupuri pe luciul apelor neinghetate. In momentul de fata, rata mare este cea mai numeroasa specie de rata din Romania. Sunt cele mai putin sperioase rate si sunt oarecum obisnuite cu prezenta umana. Din acest motiv sunt relativ usor de observat si fotografiat






miercuri, 20 aprilie 2016

Gainusa de balta (Gallinula chloropus)

Gainusa de balta ( Gallinula chloropus ) este o pasare migrataore ce o putem intalni la noi destul de des in perioada martie - octombrie pe aproape orice ochi de apa cu un palc de stuf care sa-i ofere protectie si loc de cuibarit. Gainusa de balta este deseori confundata cu lisita cu care se aseamana mult dar este de dimensiuni mai mici - are aproximativ 30 cm.
Penajul este negru cu nuante brune pe aripi si spate. Are o coada scurta pe care o tine ridicata,cu ceva pene albe in lateral. Ciocul este de culoare rosie portocalie cu o pata de alb - galbui la varf. Vom putea vedea si o dunga alba de-a lungul trupului care parca da contur aripilor. Picioarele sunt relativ lungi, acoperite parca cu solzi, de culoare verzui si cu ceva rosu spre pulpe. Puii sunt acoperiti cu puf negru si au ciocul si crestetul capului de culoare rosie. Mai tarziu puful capata nuante maronii iar primul penaj complet este de culoare maro - deschis.
Convetuiesc de obicei pereci - perechi, singuratice, stapanind fiecare cate un colt de balta. Mare manie se dezlantuie atunci cand apare vreun invadator dornic de frumusetile gainusei. Stapanul iazului il alunga imediat, ajutat de multe ori si de gainusa.
Cuibul il fac in desisul stufului si clocesc ambii parteneri.Gainusa de balta depune pana la 12 oua iar periaoda de incubatie este de 20 de zile. Sunt ani in care reusesc sa creasca doua serii de pui.







luni, 18 aprilie 2016

Gugustiucul (Streptopelia decaocto)

Gugustiucul ( Streptopelia decaocto ) este o pasare sedentara si este una din cele mai des intalnite pasari de la noi. Gugustiucul nu a fost o pasare prezenta dintodeauna in fauna tarii noastre. Ea a aparut prin anii 1920-1930 iar de atunci a "cucerit" cu succes intreaga Europa. Gugustiucul este o pasare originara din Asia iar in Europa a ajuns pe cale naturala. Este prezenta in toate localitatile mici sau mari pe care le prefera pentru oportunitatile ideale pentru cuibarit cat si pentru abundenta de hrana. Mai ales toamna pleaca pentru a se hrani in lanurile de culturi agricole si cu precadere in cele de floarea soarelui.
Gugustiucul are un colorit general cenusiu, cu nuante brune pe spate iar varfurile aripilor sunt cenusiu inchis spre negru. Specific este semigulerul de culoare neagra. Ciocul este de culoare neagra iar picioarele sunt rosiatice. Lungimea corpului este de 33cm, anvergura aripilor este de 55cm iar greutatea maxima de 220g.
Hrana gugustiucului este alcatuita in general din cereale si diferite seminte. Profita des de hranitorile pentru porumbei.
Cuibul il construieste de obicei in copaci, la incheieturile crengilor si intr-un stil rudimentar. Femela depune 2 oua de culoare alba care sunt clocite pe rand de ambii parinti timp de 14 zile. Perechile de gugustiuc reusesc sa creasca pana la patru serii de pui pe an.
(sursa: animale-salbatice.ro)
















sâmbătă, 16 aprilie 2016

Vrabia de casa (Passer domesticus)

Vrabia de casa (Passer domesticus) este o pasăre mică (14–16 cm) sedentară sinantropă din familia paseride (Passeridae) cu penele de culoare cafenie împestrițate cu negru pe spate, cu fruntea, creștetul și pieptul cenușii, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată, răspândită în Africa de Nord și Eurasia (inclusiv în România și Republica Moldova) și introdusă în America de Nord, America de Sud, Australia și sudul Africii.
Are o lungime de 14–16 cm și o greutate de 20–40 g.
Masculul are penajul cafeniu-pătat pe spate; fruntea, creștetul și pieptul sunt cenușii, iar bărbia neagră; femela este cafeniu-striată.
Are ciocul conic, dur, ascuțit la vârf, de culoare cenușie. Picioarele sunt subțiri, cenușiu-maronii.
Vrabia de casă este bine cunoscută de oricine, dar poate fi confundată cu vrabia de câmp (Passer montanus) sau cu vrabia spaniolă (Passer hispaniolensis). Masculul vrabiei de casă are creștetul cenușiu (la celelalte două specii acesta este brun roșcat), iar obrazul alburiu fără pete (la vrabia de câmp are o pată neagră pe obraz de culoare albă). La femelă penajul este pământiu șters, fără dungulițe pe piept, ca la vrabia spaniolă.
Are un ciripit monoton disilabic "cirup" sau "cip cip".
(sursa: wikipedia.org)