marți, 27 aprilie 2010

Lacramioara (Convallaria majalis)




Lacramioara pe numele stiintific „Convallaria majalis” se mai numeste in grai popular si floarea de margaritar sau clopotelul de mai, sunt plante perene, intalnite in paduri de stancarii, stejarete.

Denumiri populare: cercelus, clopotele, clopotei, coada-cocosului, curpina de padure, dumbravioara, floarea turcului, flori domnesti, geogite, iarba lui Sfintu Gheorghe, iarba margaritarului, lacramita, lilion bun, margarit, margaritare, margea, paharute, suflete, umbravioara

Legenda Lacramioarei impartasita de Rodica Neagu.
Legenda spune ca traiau odinioara, in mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un baiat si o fata. La nastere, cei doi copii primisera de la zana lor cea buna cele mai minunate daruri: frumusete, intelepciune, cumintenie. Cei doi copii crescusera impreuna si isi petreceau majoritatea timpului impreuna, jucandu-se in gradinile castelului, gradini pline de flori. Din pacate, atunci cand copiii au implinit 10 ani o boala nemiloasa a cuprins tinutul in care locuiau si intregul lor regat a fost cuprins de jale. Printre cei atinsi de boala aceasta nemiloasa s-a numarat si fata regelui, care devine din ce in ce mai slaba si pana la urma moare. Baiatul regelui care tinea foarte mult la sora lui de care era nedespartit a inceput atunci sa planga si nu s-a mai putut opri. Atunci lacrimile sale s-au transformat in niste flori albe, micute, care s-au asternut peste toate vaile si gradinile unde se jucau pana atunci cei doi printi. Printul a fugit de la castel si s-a ascuns in lume, pentru a nu fi vazut de ceilalti ca isi plange sora. Florile nascute din lacrimile sale au capatat numele de lacramioare.In afara de aceasta legenda a lacrimioarei, puteti sa mai aflati ca daruirea unei flori de lacramioare sugereaza dragoste ascunsa, neimpartasita. Cel care face cadou persoanei iubite un buchet de lacramioare nutreste pentru aceasta o dragoste pura, incomplet materializata.Se mai spune ca persoana care iubeste lacramioarele este o persoana timida, gingasa si care tinde sa il idealizeze pe cel care-l iubeste.










marți, 13 aprilie 2010

Brînduşa de munte (Crocus heuffelianus/vernus)


Plantă scundă din familia Iridoceoe, cu o singură tulpiniţă înconjurată la bază de numeroase teci şi cu două-trei frunze înguste, alungite. Tulpiniţă poartă la vîrf o singură floare (mai rar două), la început închisă în formă de tub, apoi în formă de cupă, de 5—6 cm lungime, cu şase diviziuni, de culoare violetă deschisă, la vîrf cu cîte o dungă mai întunecată; uneori florile sînt aproape albe şi cu dungi subţiri violete. Din mijlocul corolei apar trei stamine şi un stigmat galben trifurcat.
Înfloreşte în aprilie-mai.
Apare de timpuriu, în pîlcuri dese, o dată cu topirea zăpezilor, începînd din zona păduroasă, prin poieni, păşuni şi locuri ierboase deschise. Adeseori florile ies la iveală străpungînd ultimele straturi subţiri de zăpadă.
Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi
(sursa FLORI DIN MUNTII NOSTRI -Al.Beldie)




Mandre flori printre branduse :)

La vanatoare de branduse


Mandri crai.