marți, 18 iunie 2013

Degetăruțul pitic (Soldanella pusilla)

Degetăruțul pitic (Soldanella pusilla) este o plantă erbacee scundă din familia Primulaceae, genul Soldanella. Are o înălțime de 30-60 mm. La vârful tulpinei este o floare aplecată, de culoare liliachiu deschis, roșiatic, cu corola în formă de clopot alungit. Frunzele sunt la baza tulpinii, sunt mici și rotunde, cu codițe subțiri. Degetăruțul pitic înflorește în luna mai-iunie, chiar și sub zăpadă.
Se găsește în România în munții Carpații sudici, prin locuri ierboase, pietroase, umede.
(sursa: wikipedia.org




duminică, 16 iunie 2013

Gentiana (Gentiana pannonica)











sâmbătă, 15 iunie 2013

Ghintura de primavara (Gentiana verna)

Plantă scundă, cu o rozetă de frunze scurte, ovale, alungite, întinse pe pămînt. Tulpinile, de 2—5 cm, cu cîteva perechi de frunze mici, poartă la vîrt o singură floare de un albastru intens. Caliciul lung, adeseori umflat, cu cinci muchii proeminente, ascuţite şi cinci dinţi. Corola este formată dintr-un tub şi cinci petale late, ovale, întinse.
Înfloreşte din luna mai pînă în august, după altitudine.
Se găseşte prin pajişti, pe grohotişuri şi la locuri stîncoase. Răspîndirea în ţară a munţii Carpaţi








vineri, 14 iunie 2013

Crinul -de -baltă (Butomus umbellatus)

Este o plantă perenă, iubitoare de apă şi desoare din ordinul Butomales, familia Butomaceae. Vegetează în populaţii spontane, de regulă în grupuri mici şi medii, dar poate trăi şi însingurătate. Se adaptează uşor în comunităţile palustre, convieţuind armonios cu alte plante de baltă. Mai mult decât atât, crinul-de-baltă deseori preia rolul de edificator al populaţiilor palustre,reuşind să adune în jurul său numeroase alte speciide plante hidrofile. Plantele, care ating în înălţime până la 1,5 metri,se înmulţesc atât prin seminţe, cât şi prin rizomi.Rizomii sunt viguroşi, pot atinge în diametru 1cm. Frunzele amplasate la bază sunt în trei muchii sau sulcate, nedepăşind în lungime tulpina. Restul frunzelor sunt liniare, late de 0,5-1 cm. Pedunculii florali de formă cilindrică au o lungime de până la 1 cm, pe când periantul atinge în diametru 2,5 cm. Crinul-de-baltă înfloreşte în lunile iunie-august. Florile sale au, de cele mai multe ori, o culoare alb-roză, nuanţată în degradeu de la centru spre margini. Dar se întâlnesc şi flori de alte culori– gălbuie, mov, albă. Seminţele cilindrice sunt lungime 1,5 mm.Crinul-de-baltă vegetează abundent în ape stătute sau cu o curgere lină, în locuri umbroase,cum ar fi stufărişurile sau păpurişurile. O condiţie obligatorie a vegetaţiei reuşite este solul aluvial,format din mâl nisipos, aşezat în strat gros (10-40cm).Aria de răspândire este extinsă, cuprinzând continentul european în întregime, dar şi întinsurile siberiene, şi cele ale Asiei Centrale.În arealul românesc plantaţii întinse de crin se întâlnesc în Delta Dunării, precum şi în alte zone umede naturale. În Republica Moldova această plantă populează locurile cu umiditate sporită din preajma bazinelor acvatice naturale şi artificiale.Este frecventă în rezervaţiile ştiinţifice “Prutul de Jos”, “Iagorlâc”, “Pădurea Domnească”. Procesul natural şi antropogen de desecare a bazinelor acvatice reduce catastrofal ariile populate de crinul de baltă.
(sursa: scribd.com)




joi, 13 iunie 2013

Anghelina (Primula halleri)

Tulpina de 10—30 cm înălţime, lipsită de frunze şi fără peri. Frunzele aşezate în rozetă la baza tulpinii, de formă eliptică alungită, pe faţă verzi, pe spate albe, făinoase. Florile, de un violet-deschis, sînt aşezate cîte trei—opt între mănunchi, la vîrful tulpinii. Ele au corola formată dintr-un tub lung, îngust şi din cinci diviziuni întinse în lături, spintecate la vîrf. Plantă din familia Primulaceae.
Înfloreşte în iunie-iulie.
Se găseşte prin pajişti în locuri însorite, reavene, adeseori prin vîlcele. Răspîndirea în ţară: munţii Maramureşului, Rodnei, Bucegi, Bîrsei şi Făgarasului.
(sursa: Flori din muntii nostri -Al.Beldie)






miercuri, 12 iunie 2013

Rușcuța de primăvară (Adonis vernalis)

Rușcuța de primăvară (Adonis vernalis) este o plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, cunoscută sub mai multe denumiri populare: bulbuc, buruiana-calului, buruiană de talan, buruiană neagră, chioara-găii, cocoșei, dedinița, dediței galbeni, scânteiță, spânț, spânț de cal, spreuț, floarea-Paștelui.
Este o plantă erbacee perenă care prezintă în sol un rizom scurt, tare, gros, din care pornesc rădăcini fibroase. Din rizom se dezvoltă tulpini florifere și sterile de până la 45 cm, cu frunze filiforme și flori solitare la vârful tulpinii cu un diametru de până la 8 cm, de culore galben-aurie, lipicioase cu 5 sepale și 10-20 petale lungi de 2-4 cm și multe stamine. Înflorește din aprilie până în mai și face un fruct de tip poliachenă cu achene scurt-păroase.
În scopuri medicinale se întrebuințează numai părțile aeriene, recoltate când planta este în plină floare.
Specia vegetează pe coaste abrupte, în pășuni și fânețe uscate, însorite, de la câmpie până în zona montană. Este o specie ocrotită declarată monument al naturii. În România este răspândită în zonele de podiș și de deal din Subcarpații românești. Este răspândită în Europa centrală și de Sud și în Asia de Vest.
(sursa: wikipedia.org)








marți, 11 iunie 2013

Lalea (Tulipa australis)

Muntii Macin - zona de stepa