vineri, 21 septembrie 2012

joi, 20 septembrie 2012

Frasinel (Dictamnus albus)

Este o planta medicinala, perena si erbacee, cunoscuta prin faptul ca emana un miros placut de lamaie. Face parte din familia Rutaceae si este originara din Asia si Europa. Planta creste salbatic pe langa paduri, pe dealuri insorite, prin maracinisuri, iar uneori este cultivata drept planta de ornament.
Frasinelul este o planta vivace, are tulpina rigida, lunga de 1 m si acoperita cu perisori. Frunzele din partea inferioara a tulpinei sunt simple, iar cele din partea superioara sunt compuse, au cate 7-15 foliole, de forme ovale, cu margini dintate. Florile sunt mari, cu diametrul de 4-5 cm, de culoare rozie, alba sau liliachie, au nervuri purpurii, cate 5 petale si sunt dispuse in ciorchine. Perioada de inflorire a frasinelului este din luna mai pana in luna iunie. Fructele sunt de forma unor mici capsule.
De la aceasta planta se recolteaza coaja radacinii, frunzele si florile.
Datorita continutului de ulei esential, saponina, cictamina, colina si alte substante, frasinelul este considerat cu proprietati tonice, antispasmodice, antiepileptice, sudorifice, antifebrile si vermifuge. Frasinelul este indicat in tratarea unor afectiuni precum: anemia, indigestia, ameteala, crampele abdominale si musculare, litiaza, leucoreea si contra viermilor intestinali.
Coaja de radacina este folosita in tratamentul eruptiilor cutanate, durerilor artritice, icterului si pojarului. Frunzele acestei plante sunt utilizate la aromarea bauturilor alcoolice (ca de exemplu vermutul).
Planta este cunoscuta inca din Antichitate ca avand proprietati mistice. Era consacrata zeitei Diana, care purta pe cap o cununa facuta din aceasta planta magica. In Antichitate frasinelul amestecat cu alte plante era folosit pentru clarviziune, iar ca planta medicinala i se atribuiau proprietati tranchilizante si sedative.
(sursa: dli.ro)






miercuri, 19 septembrie 2012

Degetar rosu (Digitalis purpurea)


Digitalis Purpurea este o planta erbacee bianuala.
Frunzele sunt aranjate in spirala, pe o tulpina verticala si au o lungime de 10-35cm. Culoare acestora este gri-verzuie, sunt pufoase si prezinta o margine usor zimtata. In primul an de crestere, acestea formeaza o mica rozeta la nivelul solului.
Florile se dezvolta in al doilea an, cand planta atinge inaltimea de 1-2 m. Florile sunt aranjate in inflorescenta, pe tulpina, au o forma alungita, tubulara, semanand cu niste degetare. Culoarea acestora este in general purpurie, insa pot fi intalnite si exemplare in nuante precum: roz, rosu, galben sau alb. In partea din interior a florii, acestea prezinta pete mai inchise sau mai deschise la culoare, in functie de specie. Perioada de inflorire a Digitalis Purpurea este la inceputul verii, insa acestea mai pot inflori si toamna.
Fructul are forma unei mici capsule, care atunci cand se usuca elibereaza numeroase seminte mici, de 0.1 – 0.2 mm.
(sursa: gradina.acasa.ro)





luni, 17 septembrie 2012

Piciorul cocosului de stanca (Phyteuma comosum)

Distributie si Habitat – specie originara din Alpii occidentali (M. Cenisio, Val Sesia – Rima si Alagna), Alpii orientali (Lacul Como), Alpii Giulie (endemica); creste spontan in fisuri umede si umbrite a peretilor verticali calcarosi si dolomiti, 300-2000 m altitudine.
Descriere – erbacee perena; rizom carnos. Tulpina flexibila, erecta pana la decumbenta, striata, usor violacee, 8-20 cm inaltime. Frunze petiolate, verde-glauc, glabre, 5-10 cm lungime; frunzele bazale ovat-orbiculare sau reniforme; frunzele caulinare lanceolat-spatulate, baza cuneata, varf acut, margine dintata; frunzele caulinare superioare sunt eliptice, bracteiforme. Inflorescenta umbela, 4-7 cm diametru, 8-20 flori, inconjurate de bractei eliptice sau lanceolate. Flori 1.5-2.5 cm lungime; peduncul 2-5 mm; caliciu conic; corola tubulara, petale violet deschis cu violet inchis la varf, mai lungi decat tubul, unite la varf, formand 5 ferestre. Infloreste in iulie-august. Polen spinulos; 2n = 34. Ovar inferior, 2-locular. Antere libere. Stil lung, subtire. Fruct capsula, obconica sau aproape sferica, adesea asimetrica, lateral dehiscenta prin 2 pori.
Propagare – prin seminte.
Specie rara si protejata!
(sursa: blog.botanicatalog.com)





duminică, 16 septembrie 2012

Degetarul galben (Digitalis grandiflora)

Degetarul galben este o erbacee a carei inaltime ajunge la un metru. Face parte din familia scrofulariaceelor si este o planta toxica, otravitoare. Planta perena, degetarul galben are un rizom nu prea dezvoltat, tulpina aeriana fiindu-i, in schimb, puternica. Infloreste vara, in lunile iulie si august. Florile au o culoare galben pal sau un rosu-pal. Degetarul galben creste in paduri, in luminisuri, la marginea padurilor, in general in zonele cu vegetatie aglomerata si sol hranitor.
Plantele din aceasta familie, a scrofulariaceelor, contin un glicozid toxic. De fapt, degetarul galben contine o serie intreaga de glicozide – digitonina, digitofilina, digitalina.
Degetarul galben este o planta cu actiune cardiotonica. Digitalina, digitonina, digitofilina au efecte asupra functionarii inimii si modifica circulatia sangelui.
Din aceste motive, sunt utilizate pentru producerea de medicamente necesare in bolile cardiace.
Dat fiind caracterul otravitor al acestei plante, administrarea ei in terapii se va face numai sub supravegherea medicului, a specialistului care cunoaste dozajul necesar. Atunci cand nu exista recomandarea medicului se vor folosi plante medicinale alternative, care nu au contraindicatii sau nu este nevoie, in utilizarea lor, de atatea masuri de precautie.
Degetarul galben este o planta riscanta, dar importanta ei pentru revigorarea inimii si a sangelui este notabila.
(sursa: viataverdeviu.ro)






sâmbătă, 15 septembrie 2012

Linariţă de munte (Linaria alpina)


Plantă din familia Scrophilnriaceae, cu tulpini culcate, ridicate numai la vîrf, cu numeroşi lăstari frunzoşi, care se tîrâsc printre bolovanii grohotişului. Frunzele aşezate cîte trei-patru la acelaşi nivel, în jurul tulpinii, sînt înguste, ascuţite, de un verde-albăstrui şi brumate. Florile sînt alcătuite din două buze şi un pinten lung şi subţire, de culoare violetă, cu o ridicătură galbenă-portocalie în mijloc. Buza superioară este spintecată în două diviziuni răsfrînte înapoi, cea inferioară cu trei crestături adînci.
Înfloreşte în iulie.
Este foarte rară şi se găseşte numai pe grohotişuri calcaroase.
Răspîndirea în ţară: munţii Bucegi (Grohotişu, Guţanu), Piatra Craiului (Moara Dracului, Ceardacu Stanciului).
Linariţa de munte este una dintre primele plante care se instalează pe grohotişurile mobile. Ea este considerata aşadar ca plantă pionier, contribuind prin tulpinile şi rădăcinile ei întinse printre bolovanii grohotişului la fixarea acestuia şi la crearea de condiţii mai prielnice pentru instalarea ulterioară a altor plante.
(sursa: Flori din muntii nostri -Al.Beldie)











 

vineri, 14 septembrie 2012

Ciuboţica-ursului (Cortusa matthioli)


Tulpina este înaltă de 10—30 cm, cu peri zbîrliţi. Frunzele mari, rotunde, cu o adîncitură la bază, crestate şi dinţate pe margini, păroase, cu codiţe lungi, stau numai la baza tulpinii. Florile roşii-purpurii, grupate în mănunchi la vîrful tulpinii, la subsuoara unui guler de frunzişoare, atîrnă în jos pe codiţe lungi, păroase, care pornesc din acelaşi punct. Plantă din familia Primuiaceae.
Înfloreşte în iunie-august.
Creşte pe stînci şi grohotişuri umede, în vîlcele şi hornuri umbroase.
Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi.
(sursa: Flori din muntii nostri -Al.Beldie)






joi, 13 septembrie 2012

Toporaşi galbeni de munte (Viola biflora)


Tulpinile înalte de 4—10 cm, subtiri, plapînde, poarta la vîrful unor codite subtiri cîte una—doua flori galbene, de circa 1,5 cm lungime, cu cinci petale, dintre care patru ridicate în sus si una îndreptata în jos. Frunzele subtiri, cu codite lungi, sînt în forma de rinichi, mai late decît lungi si pe margini cu dinti marunti, rotunjiti. Planta din familia Violaceae.
Înfloreste în iunie-iulie.
Se gaseste pe stînci umede, prin hornuri si vîlcele stîncoase. Este cu deosebire raspîndita în etajul subalpin sau pe sub tufarisurile de jnepeni.
Raspîndirea în tara: muntii Carpati.
(sursa: Flori din muntii nostri -Al.Beldie)



miercuri, 12 septembrie 2012

Lăptişor (Androsace villosa)

Plantă scundă, din familia Primulaceae, foarte păroasă, cu tulpini pînă la 4 cm înălţime, lipsite de frunze, des-păroase, purtînd la vîrf, la subsuoara unui guler de frunzişoare, un mănunchi strîns de floricele. Florile, de 6—10 mm diametru sînt albe sau roz şi au în centru un inel mic galben sau purpuriu, cu cinci petale unite la bază. Frunzele sînt numeroase, scurte, înguste, îngrămădite în rozete rotunde, globuloasă, acoperite cu peri deşi albi, lucitori, mătăsoşi.
Înfloreşte în iulie-august.
Creşte pe stînci însorite, calcaroase.
Răspîndirea în ţară: Carpaţii Orientali şi Meridionali.
Asemănătoare cu aceasta este Androsace chamaejasme, întîlnită adeseori prin pajiştile pietroase din munţi. Se deosebeşte însă prin frunzele sale păroase numai pe margini, pe feţe nepăroase, aşezate în rozete plane, nu globuloase, întinse pe sol.
(sursa: Flori din muntii nostri -Al.Beldie)








marți, 11 septembrie 2012

Macrisul iepurelui (Oxalis acetosella)

Macrisul este o planta care creste din abundenta in padurile umbroase, mai ales de brad, molid si fag. Este deseori confundat cu trifoiul, numai ca are frunzele mai mici si un gust acrisor foarte placut. Frunzele sale sunt moi, fine si usor de digerat.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Este utilizat ca reconfortant si stimulent al digestiei. Are efecte vitaminizante (contine vitamina C) si remineralizante.
(sursa: .terapiinaturiste.ro)