Codobatura alba (Motacilla alba)

Codobatura alba este o pasare migratoare de talie mica,de aproximativ 18 cm. Este usor de recunoscut dupa corpul zvelt, alungit, cu coada lunga pe care o misca intruna in sus si in jos. De aici i se trage si numele de codobatura.
Cel mai des o putem intalni in locurile joase, in apropierea apelor curgatoare sau a baltilor insa a reusit sa se adapteze si la viata de oras.
Codobatuara alba este o pasare migratoare care pleaca de la noi toamna tarziu si revine pe la jumatatea lunii martie.
Este un vanator iscusit , prinzand cu mare usurinta insectele care reprezinta meniul de baza al codobaturilor.
Pe spate este de un cenusiu inchis cu puncte albe. Capul are o scufita de culoare neagra si alb in frunte si pe obraji. Gatul este colorat in negru iar pieptul si burta sunt de culoare alba. Lungimea corpului este de 18cm, anvergura aripilor de 25-30cm iar greutatea de 19-27g.
Cuiburile le fac in maluri,intre pietrele unui zid,in stivele de lemne si mai rar in copaci. Femela depune in luna aprilie pana la 5 oua albe cu pete cenusii. Clocitul este facut in principal de femela iar incubatie dureaza 14 zile. Ca si multe alte pasari mici,codobatura alba scoate 2 randuri de pui pe an.
Toamna tarziu codobaturile se aduna in stoluri pentru a migra in zonele mai calde si revine in tara in luna martie.

Exista si o subspecie a codobaturii albe cu denumirea motacilla alba alba care are ca si caracteristica coloritul cenusiu-argintiu de pe spate.

(sursa animale-salbatice.ro)

Sitarul de mal (Limosa limosa L.)

Se poate confunda usor, mai ales in zbor, cu alte specii ocrotite de lege, cum ar fi sitarul de mal nordic, sitarul de namol, culicii si fugacii. Se recunoaste insa dupa cioc, care este foarte asemanator cu cel al sitarului de padure.
Este o pasare de pasaj rara pe continent si foarte rar intalnita, ca oaspete de vara, in Delta Dunarii. Trece prin Romania in stoluri mici. Pare agitat permanent si relativ zgomotos, avand zborul rapid si energic. 

Iarna, penajul dorsal este partial negru, partial brazdat cu dungi roscate ruginii. Pe piept si gat este cenusiu-roscat, iar pe abdomen alb. Coada este neagra. Capul este roscat-ruginiu, cu dungi longitudinale, fine si negre. Aripile sunt maronii-cenusii, cu dungi longitudinale inchise la culoare. Ciocul este roz-portocaliu la baza si mai inchis la culoare spre varf. Picioarele sunt albe.
In zbor este usor vizibila culoarea neagra a cozii si a varfurilor aripilor si o banda alba transversala peste aripa.
Momentan vanatoarea este interzisa la aceasta specie.

(sursa waidmannsheil.ro)

 

Chira de balta (Sterna hirundo)

Oaspeti de vara, populatii stabile la noi in tara.

Chira de balta, are talia mai mare decat chira mica, penaj asemanator, ciocul este rosu cu varful negru.
Se hranesc cu pestisori.

Cuibaresc mai ales in zonele de ses, litoral in perechi izolate sau in colonii mici. Locul predominant de clocit este Delta Dunarii.

Sunt prezente pe timpul verii in toata tara in habitate acvatice, zone de litoral. Populatii mai mari se gasesc in Delta Dunarii luncile raurilor mari.

(sursa info-delta.ro)

Tiganus - Ibis (Plegadis falcinellus)

Oaspete de vara cu efectivul in scadere. Specie protejata, inclusa in Cartea Rosie.

Are 60 cm. Prezinta penaj de culoare brun-negricios cu reflexe verzui, lila, capul si spatele fiind cafeniu-roscat. Prezinta un cioc lung si curbat in jos (ce indentifica caracteristica acestei specii), folosit la scormonitul in mal in cautare de hrana.

Cloceste in luna mai, in Delta Dunarii si in cateva puncte din estul tarii, in colonii cu diferite specii de starci.

Pe timpul verii in Delta Dunarii si in cateva puncte din estul tarii, migrand o data cu sosirea toamnei inspre tarile din jurul Mediteranei, Asia, Africa.

(sursa info-delta.ro)

Starc rosu (Ardea purpurea)

Oaspete de vara la noi in tara, specie protejata, amenintata cu disparitia pe scara globala.

Coloritul este brun-roscat, cu nuantele de rosu-purpuriu in penaj. Are gatul foarte lung si subtire, cu pene lungi pe ceafa palid – ruginii. In zbor, curbura gatului este putin rotunjita in forma de "S". Ca talie, comparativ cu barza, este mai mic. In caz de pericol se camufleaza intr-un mod asemanatoar cu buhaiul de balta. Se hraneste cu peste, mici amfibieni.

Cuibareste in stufarisuri, preferand coloniile mici, impreuna cu alti starci. Femela depune intre 3 - 6 oua albastre in lunile aprilie-mai, iar incubatia dureaza intre 26 - 28 de zile.

Prezent pe timpul verii in regiunile mlastinoase si baltile din Delta Dunarii, toamna migrand catre partile vestice ale Asiei si Africa.

(sursa info-delta.ro)

Pelican cret (Pelecanus crispus)

In prezent, numarul lor nu depaseste 500 de perechi clocitoare in Europa, din cauza combaterii facute de catre om. Se regaseste intr-un numar mult mai mic decat pelicanul comun.

Are 150—180 cm. Se deosebeste de pelicanul comun prin partea inferioara a aripii complet deschisa la culoare. Puii au un colorit cenusiu-deschis deasupra, un sac gular cu slabe nuante roz, marginea anterioara a fruntii aproape dreapta, creti pe cap si gat. Adultii au coloritul penelor gri albicios.

Cuibareste in colonii mai mici decat pelicanul comun, uneori chiar in perechi izolate. Ouale sunt asemanatoare celor ale pelicanului comun, de culoare alba, cu aspect cretos. Clocitul dureaza 35-37 de zile si are loc de regula in luna mai.

Soseste la noi in tara in acelasi timp cu pelicanul comun, avand aceleasi locuri de cuibarit in Delta Dunarii. Toamna se indreapta catre Grecia, Delta Nilului, regiunea Golfului si tinutul de coasta din sudul Asiei. Iarna deseori se muta inspre zonele de coasta.

(sursa info-delta.ro)