Oite (Anemone narcissiflora)

Usturoita (Alliaria petiolata)

Usturoita sau iarba de usturoi este o planta anuala care creste in Europa, Asia si Africa de Nord si are gustul fin de usturoi dupa cum ii spune si numele. Are denumirea stiintifica de Alliaria petiolata si face parte din familia Brassicaceae.
Usturoita face parte din categoria plantelor salbatice si apreciate in popor pentru ca sunt comestibile si au calitati de condiment, ceea ce a facut de-a lungul anilor sa fie cultivate de numeroase familii de tarani in gradinile lor si sa fie folosite in diverse preparate culinare. Astazi planta se foloseste in multe retete culinare drept condiment in salate, sosuri si in amestecuri cu legume si branzeturi, dar este apreciata si ca planta medicinala in primul rand pentru efectele sale antiseptice bune si usor laxative. Planta contine elemente active foarte importante: substante glicozide, uleiuri esentiale, enzime, substante saponine si carotenoide si altele. Radacina ei are miros si gust de usturoi datorita uleiului esential ce este un derivat asemanator aceluia de la usturoiul propriu-zis. Frunzele fragede de usturoita au si ele aroma caracteristica si sunt folosite ca inlocuitor de usturoi. In scop terapeutic planta se remarca si datorita efectului sau depurativ, de aceea este un bun remediu impotriva muscaturilor de insecte, bronsitei, mancarimilor de piele, iritatiilor, ulceratiilor si ranilor. Specialistii au ajuns la concluzia ca usturoita are proprietati expectorante, antiscorbutice, diaforetice, diuretice, antiseptice si aromatice foarte bune. Mirosul de usturoi persista pe maini daca frunzele sunt frecate putin intre degete. De asemenea laptele vacilor care consuma aceasta planta va avea un putin miros ca de usturoi.
Aceasta planta creste mai ales in regiunile cu paduri umede, pe malurile apelor, in locurile partial umbrite cu sol fertil, bogat in materie organica si azot. Are tulpina inalta de pana la 1 m, frunzele mari cu lungimea de cel mult 10-15 cm si latimea de 7-8 cm, in forma de inima si cu petiol lung fiecare, in nuante de culori verzui spre gri si suprafata superioara lucioasa. Inflorescentele sunt mari formate din grupuri de mici floricele albe. Fiecare floare are cate 4 petale, 4 sepale verzui, 6 stamine si un ovar. Fructele sunt de forma unor mici scoici de 5 cm care adapostesc in interior numeroase seminte negre. Polenizarea se face de catre albine, fluturi si numeroase insecte polenizatoare. Perioada de inflorire este in lunile mai-iulie.
Usturoita este o planta care nu trebuie consumata in cantitate mare deoarece poate da efecte secundare de greata si voma.

(sursa: bodygeek.ro)

Barba boierului (Ajuga laxmannii)

Ochelariţă (Biscutella laevigata)

Tulpini de 10—25 cm, uneori în tufe, mai multe la un loc, de obicei ramificate în partea de sus. Frunzele de la bază sînt aşezate în rozetă, alungite, întregi sau dinţate spre vîrf, treptat îngustate spre bază; cele de pe tulpină sînt mai scurte şi mai înguste, fără codiţe, cu peri aspri sau lipsite de peri. Florile galbene cu cîte patru petale aşezate în cruce, cu codiţe destul de lungi, stau mai multe la vîrful tulpinii într-un buchet rar. Fructele, de 4—7 mm lungime şi aproape dublu de late, sînt caracteristice prin forma lor ciudată de ochelari, cu cîte o prelungire subţire ca un cioc la vîrf. Plantă din familia Crucifere. Înfloreşte în iunie-august.
Se găseşte prin păşuni, pe brîne, în locuri uscate, pietroase.

(sursa: Flori din muntii nostri - Al.Beldie 1959)

Ghinţură galbenă (Gentiana lutea)

Plantă robustă din familia Gentianacee, cu tulpini pînă la l m înălţime şi cu frunze mari, late, eliptice, aşezate în perechi, de un verde-albăstrui, cu cinci—şapte nervuri puternice. Florile mari galbene, stau în buchete dese la subsuoara perechilor de frunze de la partea de sus a tulpinii, ca în nişte coşuleţe. Corola are un tub scurt şi cinci—şase diviziuni lunguieţe. Înfloreşte în iulie-august.
Se găseşte pe coaste ierboase însorite, prin grohotişuri şi, adeseori, în zona păduroasă.
Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi şi munţii Apuseni.
Rădăcina foarte groasă şi lungă se foloseşte în farmacie, avînd proprietăţi tonice şi digestive. Recoltată toamna, serveşte la prepararea unul rachiu amar, aperitiv.

(sursa: Flori din muntii nostri - Al.Beldie 1959)

Crinişor-de-stîncă (Lloydia serotina)

Plantă gingaşă din familia Liliacee, cu tulpina subţire, pînă la 10 cm înălţime, în pămînt cu un bulb alungit, înconjurat de numeroase fibre uscate, la bază cu două frunze înguste ca iarba, adesea mai lungi decît tulpina, iar în lungul ei cu încă cîteva frunze mai scurte, de asemenea subţiri. La vîrful tulpiniţei se află de obicei o singură floare de 1—1,5 cm în diametru, cu o corolă simplă formată din şase diviziuni îndreptate în sus, albe, cu cîte trei dungi roşiatice pe dinafară, la început în formă de clopot, apoi deschisă în formă de stea. Înfloreşte în iunie-august.
Creşte prin crăpături de stînci, pe versanţi nordici, umbriţi şi uneori şi în locuri ierboase şi pietroase, pe coame.
Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi.

(sursa: Flori din muntii nostri - Al.Beldie 1959)

Iarbă de şoaldină (Sedum atratum)

Plantă scundă din familia Crassulacee, roşiatic-purpurie în întregime, cu tulpini de obicei ramificate, de 2—5 cm înălţime. Frunzele sînt mici, groase, cărnoase, cilindrice. Florile sînt foarte mici cu cinci petale ascuţite, alburii, verzi sau roşiatice, cinci sepale ascuţite, numai cu puţin mai scurte decît petalele şi cu zece stamine. Înfloreşte în iulie-august.
Creşte prin păşuni pietroase şi pe stînci.
Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi, în nord-est, est şi sud.

(sursa: Flori din muntii nostri -Al.Beldie 1959)