duminică, 10 decembrie 2017

Sanziene (Galium saxatile)



vineri, 8 decembrie 2017

miercuri, 6 decembrie 2017

Zeabra (Galeopsis speciosa)

Zeabra este o plantă erbacee înrudită cu izma, creşte spontan în desişul pădurilor montane, este o plantă cu flori mari roşiatice sau alb- gălbui, dispuse la subsuoara frunzelor din partea superioară a tulpinei, asemănătoare cu florile de gura leului.
În scop terapeutic se foloseşte partea aeriană a plantei .
Printre compuşii care se regăsesc în zeabră se numără: mucilagii, uleiuri volatile, taninuri, glucide (galactoză, pentoză), rezine, principii amare, principii active antitumorale, compoziţia sărurilor minerale se apropie de cea a sângelui uman (siliciu, potasiu, magneziu, calciu, fosfor, sodiu, fier).
Fitoterapia cu zeabră are acţiune emolientă, antiinflamatorie, antibacteriană, antitumorală, tonic amară, regenerator tisular, împiedică procesele de îmbătrânire , efect diuretic, drenor limfatic, depurativ, curăţă organismul de compuşii toxici rezultaţi din metabolism, are acţiune imunomodulatoare, tonică, remineralizantă, hrăneşte şi revigorează organismul după boli cronice, acţiune hemostatică.
În uz extern acţionează prin funcţia depurativă în vindecarea diverselor boli dermatologice.
Zeabra este recomandată în afectiuni respiratorii (bronşite, traheite, laringite, faringite, traheo-bronşite, tuberculoză pulmonară), afecţiuni tumorale cu diverse localizări, limfadenopatii, maladii limfoproliferative: leucemii, limfoame , convalescenţe prelungite, anemie.
În uz extern se foloseşte contra eczemelor, dermatozelor şi furunculozelor.
Administrare: infuzie, tinctură.
(sursa: csid.ro)





luni, 4 decembrie 2017

Cretusca (Filipendula ulmaria)

Crețușca (Filipendula ulmaria) este o plată din familia Rosaceae, cunoscută sub denumirile populare de: barba-caprei, aglica sau pepenică.
Crețușca este o plantă erbacee perenă, meliferă și medicinală, înaltă de 100–120 cm, cu flori albe dispuse în corimb. Este frecvent întâlnită pe marginea apelor curgătoare de la câmpie până la limita superioară a fagului, precum și în fânețele umede și înflorește începând cu luna iunie, până la sfărșitul lui august.
În scopuri medicinale se întrebuințează părțile aeriene recoltate în perioada de înflorire. Inflorescența se taie cu foarfeca cu cel mult 1 cm de axul care o susține, iar florile proaspete, prin frecare degajă un miros de salicilat de metil.
Componenții principali: Flavonoide, gaulterozidă, aldehidă salicică, vanilină, spireină și tanin, heliotropină.
Proprietăți - acțiune antireumatismală datorită gaulterozidei și spireinei- acțiuni astringente, tonice și antihidropice- efecte diuretice datorită flavonoidelor
Indicații: se utilizează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut, ca diuretic și diaforetic.
(sursa: ro.wikipedia.org)





sâmbătă, 2 decembrie 2017

Fragi de padure (Fragaria vesca)

Fragul (denumire științifică Fragaria vesca), numit popular agrange, buruiană de fragi, căpșuni de pădure, fragi de pădure, frăguță sălbatică, frunză, vărăguțe și fragi-de-câmp, este o plantă perenă din genul Fragaria, familia Rosaceae, care are fructe comestibile.
Specie cu un areal mare de răspândire, cuprinzând Europa, Nordul Africii, America de Nord și de Sud.
Plantă mezotermofită, helio-sciadofită eutrofă care crește îndeosebi în zona pădurilor de stejar - etajul molidului, la marginea pădurii, în ochiuri de pădure, poieni și fânețe recente. Ele se pot găsi atât în pădure cât și în parcuri.
Fructele sunt consumate proaspete sau sub formă de magiunuri, dulcețuri. Fragul este renumit pentru gustul deosebit de parfumat al fructelor mici, asemănătoare cu căpșunul. Fructele conțin mucilagii, pectine, glucide, vitaminele A, B1, B2, PP și C, acid salicilic, antocianidina, protide, lipide, taninuri, acizi organici, săruri minerale de potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fier, fosfor. Frunzele conțin taninuri elagice, fragarol, cvercetol, cvercitrină, citrol, săruri minerale, ulei volatil, zaharuri, vitamina C, acizi organici (citric, malic).
(sursa: ro.wikipedia.org)










joi, 30 noiembrie 2017

Maseaua ciutei (Erythronium dens-canis niveum)

Maseaua ciutei (Erythronium dens-canis subsp. niveum)  este o planta perena, cu bulbi, din familia Liliaceae. Epitetul latin dens-canis (maseaua sau dintele cainelui) provine de la forma bulbului de culoare alba. Frunzele sunt cate doua, ovat-lanceolate, la aceasta subspecie avand pete de culoare galbuie. Florile sunt solitare cu petale reflexe, albe (la subsp. niveum), roz sau liliachii si apar primavara devreme. Subspecia niveum este endemica pentru sud-vestul Romaniei si se intalneste in paduri de stejar, carpen sau fag.






marți, 28 noiembrie 2017

Bumbacarita (Eriophorum vaginatum)

Bumbăcărița (Eriophorum vaginatum) este o specie de plantă din ordinul Poales, familia Cyperaceae, are o răspândire holarctică, prezentă în America de Nord, Asia, Europa, în zonele arctice și temperate, până la altitudinea de 2000 m. Preferând solurile sărace în nutrimente, luncile, pădurile umede, este planta mlaștinilor și tinovelor. Are o înălțime de 30-60 cm. Frunza este semitubulară, lată de 1-2 mm, mai scurtă decât tulpina. Pe tulpină există o singură floare cu un înveliş format din peri lânoşi şi lungi, de culoare albă, seamănând cu un ghem de vată. Înflorește din februarie până în aprilie. Este ocrotită.

duminică, 26 noiembrie 2017

Argintica (Dryas octopetala)

Argințica (Dryas octopetala, din greacă octo (opt) și petalon (petală)) este o plantă lemnoasă pitică din familia Rosaceae.
Are tulpini culcate, târâtoare, foarte ramificate. Frunzele sunt verzi și iarna. Frunzele sunt alungit-eliptice. Florile rare sunt albe, cu diametrul de 20–40 mm, au 8 petale și numeroase stamine galbene. Fructele alcătuiesc ghemotoace păroase. Argințica înflorește în lunile iunie-august.
În România se găsește în munții Carpați și Apuseni, pe coamele bântuite de vânt.
(sursa: ro.wikipedia.org)





vineri, 24 noiembrie 2017

Garofita ( Dianthus petraeus)



miercuri, 22 noiembrie 2017

Brebenel (Corydalis capnoides)





luni, 20 noiembrie 2017

duminică, 30 iulie 2017

Iris siberian (Iris sibirica)

Iris sibirica este o specie din genul Iris. Este o plantă perena rhizomatous care face floare foarte frumos colorata. Este cunoscut ca Iris de Siberie (in limba franceza), Sibirische Schwertlilie sau Wiesen-Schwertlilie (in limba germana) si Strandiris (in suedeza). A fost gasita pentru prima data în Siberia de catre calugarii din Evul Mediu si crescuta in manastiri, iar mai tarziu a fost distribuita in Europa. O ilustrare a iris sibirica a fost folosita pe un timbru postal in Polonia.
Ca majoritatea speciilor de irisi, cele mai multe parti ale plantei sunt otravitoare (rizom si frunze). In cazul in care, din greseala, sunt ingerate pot provoca dureri de stomac si varsaturi.







vineri, 28 iulie 2017

Tulichina (Daphne mezereum)

Tulichina este un subarbust din familia thimeleaceelor. Acest subarbust, bine cunoscut ca plantă otrăvitoare, este întâlnit în pădurile din zonele montane și submontane. Are o rădăcină puternică, mult ramificată. Tulpina, dezvoltată, poate ajunge la 1,5 metri înălţime. În vârful lăstarilor se află frunzele, care au formă lanceolată. Florile au culoare trandafirie sau albă, fiind deosebit de expresive. Fructele sunt niște bobiţe roșii, toxice.
Pentru nevoi medicinale se recoltează coaja și fructele. Coaja va fi culeasă atunci când planta se află în plinătatea dezvoltării ei, adică cu puţin timp înainte de a înflori.
Preparatul cel mai des folosit în terapii cu tulichină este tinctura.
Substanţe active importante: o substanţă foarte otrăvitoare numită mezerină, cumarină, ulei eteric, dafnină. Puternica otravă numită mezerină se găsește în coajă.
Întrebuinţări. Fiind foarte toxice, preparatele de tulichină nu se administrează decât extern, efectele fiind dintre cele mai interesante. De pildă, cu preparatele de tulichină se frânează procesul de îmbătrânire a pielii și se tratează diferite afecţiuni dermatologice. Rezultate pozitive se obţin, de asemenea, în terapii împotriva suferinţelor reumatismale. Preparatele de tulichină sunt indicate și în tratamente împotriva nevralgiilor, a sciaticii, a durerilor pricinuite de curenţii de aer reci.
Extractele de tulichină sunt folosite la fabricarea unor medicamente