miercuri, 18 ianuarie 2017

Cinteza de iarna (Fringilla montifringilla)

Cinteza de iarna ( Fringilla montifringilla ) este prezenta la noi doar pe timpul iernii. Nu se cunosc indicii conform carora ar cuibari si la noi. Zona specifica pentru cuibarit este Scandinavia si N-E Europei. Vara traiesc in perechi izolate sau grupuri mici insa iarna se aduna in stoluri mari care sunt intr-o continua cautare de copaci producatori de seminte.
Masculul are un colorit mai frumos si mai pronuntat decat al femelei. Vara masculul are capul coada si aripile de un gri inchis spre negru iar iarna acestea devin patate, caramiziu cu negru. Masculul are si un frumos guler de culoare caramiie care este mai putin pronuntat la femela. Pe burta atat masculul cat si femela sunt de culoare alba. Picioarele si ciocul sunt galbui. Vara masculul are ciocul mai inchis la culoare. Cinteza de iarna are o lungime de 14-15 cm, anvergura aripilor este de 25-28 cm iar greutatea este de 19-23 g.
Cinteza de iarna isi construieste cuibul in forma de cupa din licheni, radacini, crengute si il captuseste cu par si pene. Femela depune 5-7 oua intr-o singura serie pe an.
In momentul de fata cinteza de iarna este o specie cu populatii stabile. Nu prezinta interes pentru vanatoare.







luni, 16 ianuarie 2017

Ciocanitoarea de gradina (Dendrocopos syriacus)

Ciocanitoarea de gradina ( Dendrocopos syriacus ) este foarte aproape ca infatisare cu ciocanitoarea pestrita mare cu care poate fi confundata foarte usor. Diferentele majore sunt urmatoarele: dunga neagra care porneste de la baza ciocului nu se uneste cu zonea neagra de pe ceafa iar sub coada penele au o coloratie roz-portocalie si nu rosu aprins.
Ciocanitoarea de gradina este specifa Europei de Est si Centrale insa este semnalata ca raritatea si in partea de N-V. Nu migreaza ( eventual doar pe distante scurte ) si poate fi intalnita in parcuri, gradini, livezi si in padurile de foioase si conifere.
Penajul este pestrit, o combinatie de nuante de negru, alb si rosu. Masculul are o pata rosie pe ceafa care lipseste la femela iar exemplarele tinere au crestetul capului rosu. Lugimea corpului este de 23-25 cm, deschiderea aripilor de 38-44 cm si greutatea de 70-90 g.
Hrana este alcatuita atat din insecte cat si din seminte si fructe. Este specia de ciocanitoare care consuma cel mai mult fructe si seminte.
Cuibul este o scorbura sapata in trunchiul copacilor sau chiar in crengile groase, cu o adancime de 20-40 cm si la aproximativ 6m inaltime de sol. Uneori foloseste cuiburile vechi. Masculul este principalul artizan al scorburei. In lunile aprilie si mai femela depune 3-7 oua, cel mai des 4-5, care sunt clocite de ambii parinti timp de 11-12 zile. Noaptea cloceste doar masculul. Puii sunt crescuti de ambii parinti si pot zbura dupa 23-25 zile.