luni, 5 martie 2012

Viorele (Scilla bifolia)

Alături de ghiocei şi de toporaşi (violete), ca vestitori ai primăverii, încă de la începutul lunii martie, îşi fac apariţia viorelele, plante gingaşe, cu flori albastre.
Vioreaua este o specie perenă, monocotiledonată, inclusă în cadrul familiei Liliaceae.
Specia Scilla bifolia se caracterizează printr-o talie relativ redusă (10-30), părţile aeriene dezvoltându-se dintr-un bulb globulos sau ovoidal, tunicat.
Frunzele la viorea, întotdeauna în număr de două - de aici derivă denumirea speciei (bifolia) se ridică imediat de deasupra solului. Ele sunt verzi-palide, liniar lanceolate, glabre, plane, împreunate la bază, putând atinge lungimea de 25 cm.
Pe lângă frunze, din bulb, primăvara, se dezvoltă o tulpină, care poartă spre vârf inflorescenţa, care este un racem.
Florile sunt mici, actinomorfe, parfumate, formate din 6 petale albastre libere şi din 6 stamine.
Elementele perigonului la viorea este alcătuit din foliole alungite, uninervate, de obicei azurii, mai rar albastre-violacee, roz sau albe.
Fructul este o capsulă.
Viorelele înfloresc primăvara devreme, în martie-aprilie.
(sursa: bioterapi.ro)







duminică, 4 martie 2012

Toporasi (Viola odorata)

Cunoscută sub denumirea populară de toporaşi, violete sau viorele (a nu se confunda cu specia Scilla bifolia), specia Viola odorata, reprezintă o gingaşă plantă ierboasă spontană, a cărei flori catifelate îşi fac apariţia primăvara devreme.
Violetele aparţin familiei Violaceae.
Toporaşii sunt plante ierboase, perene, fără tulpină, componentele aeriene dezvoltându-se dintr-un rizom lung şi articulat, lung de cca. 3 cm. În lipsa tulpinii, talia toporaşilor este modestă (2-15 cm).
Tot din rizomi, toporaşii mai dezvoltă rădăcini adventive şi stoloni târâtori, care asigură înmulţirea vegetativă a speciei.
Frunzele la toporaşi sunt lung peţiolate, la bază acestor codiţe, formându-se stipele triunghiulare. Foliajul apare în două rânduri; frunze de primăvară - îşi fac apariţia la înflorire şi sunt mai mici (2-3 cm) şi frunze de vară - apar după încheierea înfloritului şi sunt mai mari (4-6 cm). Limbul frunzelor este lat, de formă cordată (cu aspect de inimă), cu marginea fin dinţată.
Florile la toporaşi sunt lung peţiolate, zigomorfe, parfumate, solitare, cu 5 petalele de culoare violetă, uneori albă sau albăstruie. Floarea de toporaş prezintă un pinten drept sau îndoit în sus.
Pe tija floriferă apar două bractee, sub forma unor frunzuliţe reduse. Sepalele periantului, sunt inegale şi în număr de 5.
Fructul speciei, este o capsulă globuloasă, verde sau purpurie, care se deschide în 3 valve la maturitate, eliberând seminţele, care ajung pe sol. Seminţele sunt uşor alungite, cu suprafaţa externă netedă, prezentând la un capăt un manşon cărnos, foarte atractiv pentru furnici.
Furnicile apucă sămânţa de toporaşi de partea cărnoasă, după care o târăsc spre muşuroi. Astfel se realizează diseminarea la distanţă, deoarece, după un timp, sămânţa se eliberează, furnicile rămânând între fălci, doar cu anexa moale a acesteia.
Toporaşii înfloresc primăvara devreme, înaintea înfrunzirii arborilor, în martie-aprilie, odată cu viorelele.
(sursa: bioterapi.ro)














sâmbătă, 3 martie 2012

Ghiocelul bogat (Leucojum vernum)

Ghiocelul bogat este o plantă perenă, înaltă de 15-40 cm, cu un bulb voluminos şi tunicat şi cu 3-5 frunze bazale liniare, mai dezvoltate decât la ghiocelul comun. Deşi nu este chiar un "frate" al ghiocelului Galanthus nivalis (face parte din alt gen) se aseamănă mult cu acesta, atât ca aspect cât şi în privinţa compoziţiei chimice.
Florile ghioceilor bogaţi sunt solitare şi unice (mai rar apar câte două pentru acelaşi bulb), actinomorfe, hermafrodite, cu miros parfumat, având 6 tepale egale, albe, cu vârfurile galbene, dispuse pe un singur rând. Fructul este o capsulă.
Foarte asemănător cu ghiocelul bogat (Leucojum vernum) este ghiocelul bogat de vară (Leucojum aestivum), plantă care însă înfloreşte însă mai târziu.
(sursa: bioterapi.ro)



vineri, 2 martie 2012

Ghiocel comun (Galanthus nivalis)

Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte, lipsite de frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus nivalis are în jur de 15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în zonele temperate nordice. Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă, bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară.
Răspândirea se face prin bulbi, fie prin diviziunea atentă a lor când planta este matură, fie prin mutare când planta este în hibernare, imediat după ce frunzele se ofilesc; se poate răspândi și prin semințe.
Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble (Galanthus nivalis f. pleniflorus 'Flore Pleno'), care diferă în principiu prin mărime și floare și prin perioada de înflorire cu flori duble. anunta sosirea primaverii
Substanțe active:În 1983, Duvoisin a sugerat că planta misterioasă care apare în Odiseea lui Homer este de fapt un ghiocel. O substanță activă din ghiocel este numită galantamină, care, precum anticolinesteraza, putea acționa ca antidot contra otrăvurilor lui Circe. Galantamina poate fi utilă în tratamentul bolii Alzheimer, deși nu este un leac; substanța apare și în alte plante, precum narcisa.
(sursa: wikipedia)







joi, 1 martie 2012

Ghiocelul cu frunze indoite (Galanthus plicatus)

Planta erbacee, perena, care creste dintr-un bulb globulos sau ovoidal, tunicat, brun, din care pornesc radacini fasciculate. Tulpina aeriana este lunga de 15-30 cm, cu doua frunze liniare la baza inconjurate de o teaca membranoasa. Desi asemanator cu ghiocelul comun (Galanthus nivalis), se diferentiaza de acesta prin frunzele bazale mai late, care au tendinta de a se apleca, luand o pozitie oblica sau chiar orizontala. Floarea ghiocelului este alba, solitara, asezata in varful tulpinii, aplecata, in forma de clopot. Tepalele interne au o pata verde pliata in lung, diferita de cea a ghiocelului comun, care are pata verde in forma literei “V” spre varful acestora. Fructul la ghiocel este o capsula ovoidala.
Infloreste foarte devreme in februarie-martie, uneori in iernile blande, se pot intalni ghiocei infloriti chiar in luna ianuarie. Perioada de vegetatie este foarte scurta, durand cateva saptamani. Creste in padure, prin poieni si pajisti. Ghiocelul cu frunze indoite se intalneste in Muntii Macinului si in general in nordul Dobrogei. Este o specie amenintata cu disparitia. Ghioceii sunt plante toxice.
(sursa: ecomuntiimacinului.wordpress.com)