luni, 30 mai 2016

Narcisa de toamna (Sternbergia lutea)

Narcisa de toamna (Sternbergia lutea) este o planta cu bulb din familia Amaryllidaceae, din care face parte si Amaryllis. Folosita ca planta ornamentala, narcisa de toamna incanta datorita florilor sale galben intens care apar in sezonul autumnal.
Sternbergia lutea, cunoscuta sub diverse denumiri, printre care se numara narcisa de toamna si narcisa de iarna, nu este, de fapt, o narcisa autentica. Este inclusa in genul Sternbergia si este nativa din Insulele Baleare pana in zona occidentala a Mediteranei, Tadjikistan si Asia Centrala.
Narcisa de toamna este o planta perena, cu frunze verde lucios, cu o latime de pana la 12 mm. Frunzele sunt pozitionate in partea inferioare a plantei si pot rezista si pe durata iernii. Florile singulare sunt galben intens, au 6 stamine si tepale de circa 3 mm. Planta atinge o inaltime de 15-20 cm.
Cele mai multe varietati de Sternbergia lutea infloresc toamna, uneori insa florile apar si iarna. Anumite varietati infloresc chiar si la sosirea primaverii.
Narcisa de toamna se dezvolta intr-o varietate de soluri si, spre deosebire de alte plante, se descurca excelent chiar si in pamantul argilos. Prefera, totodata, solurile cu un drenaj bun si amplasarea intr-o zona bine luminata a gradinii.
De altfel, este recomandat ca narcisa de toamna sa aiba parte de o cantitate cat mai mare de lumina de dupa-amiaza. In acest sens, ai putea sa o plantezi in apropierea unui zid ori a unui copac, care sa ii ofere protectie si impotriva curentilor de aer.
Bulbii de narcisa de toamna se planteaza in sol la sfarsitul verii sau toamna. Bulbii se asaza la o adancime de 12-15 cm in sol, lasandu-se intre ei o distanta de 10-15 cm.
Planta este semi-rezistenta, bulbul sau tolerand pe timp de iarna temperaturi nu mai scazute de -2 C. Poate fi protejata de gerul specific sezonului rece aplicand un strat de mulci la baza sau cu ajutorul unei folii de plastic. De asemenea, pentru a supravietui, este important sa nu aiba parte de umezeala in exces pe durata iernii.
(sursa: gradina.acasa.ro)






sâmbătă, 28 mai 2016

Brandusa galbena (Crocus flavus)

Specie balcanica, brandusa galbena apare primavara devreme in februarie-martie pe pajistile stancoase de pe culmile din sudul Muntilor Macinului.
Este o planta erbacee, perena, asemanatoare cu brandusa alba, dar cu o inaltime mai mica decat a acesteia. Are frunze inguste, liniare si o floare in forma de cupa cu sase petale ascutit-rotunjite la varf si o culoare galben intens.
Formeaza colonii destul de mari, in locuri deschise, uscate si bine insorite, uneori in covorul acestora gasindu-se si exemplare razlete de brandusa alba.














joi, 26 mai 2016

Brandusa galbena (Crocus chrysanthus)

Branduse galbene de primavara.



marți, 24 mai 2016

Brandusa galbena (Crocus olivieri)

Zona Vratsa. Infloreste primavara.










duminică, 22 mai 2016

Brânduşă de toamnă (Crocus banaticus)

Brânduşă de toamnă (Crocus banaticus) este o specie de plante din ordinulAsparagales, familia Iridaceae, răspândită în Balcani, în special în România și Serbia, dar poate fi întâlnită și în munții din Ucraina. Are o înălțime de 10-12 cm, cu petale violacee, mai rar albe, cele trei petale exterioare fiind lungi, cele trei petale interne mici (jumătate față de cele exterioare). Pistilul violaceu închis se divide în filamente subțiri. Stamina este galbenă. Frunzele aciculare au o lățime de 5-7 mm. În România este ocrotită.



vineri, 20 mai 2016

Brandusa de toamna (Crocus sativus)

Brandusa de toamna Crocus Sativus este adevarata planta de sofran, din staminele careia se obtine condimentul foarte apreciat, sofranul.
Sofranul este o planta nepretentioasa ce creste usor in orice mediu, prefera zonele insorite. Apare natural pe pasunile de deal si de munte. Este o planta perena, de gradina, cu o rezistenta buna la frigul iernii si de aceea poate fi plantata si toamna, inainte de inghet. Altfel spus frigul iernii este o etapa necesara pentru o inflorire buna anul urmator.
Toamna infloreste spectaculos, cu flori mari, dar joase. Se descurca bine si la soare, dar si in zonele semiumbrite.
Florile se remarca prin culoare mov si staminele interioare rosii si portocalii.
Plantati bulbii de crocus toamna, la o adancime de 5-8 cm pentru ca bulbii sunt destul de mici.
In functie de vreme, brandusele vor inflori in perioada octombrie - noiembrie.
(sursa: tulipshop.ro)





miercuri, 18 mai 2016

Stanjenel de stepa (Iris pumila)

Alte denumiri: ratisoare, cocosei.
Planta erbacee perena, cu rizom si frunze lungi, cu tulpina scurta si flori mari violacee. Uneori dezvolta varietati cu flori de culoare galbena sau chiar alba.







luni, 16 mai 2016

Stanjenel de stanca (Iris sintenisii)

Stanjenel de stanca sau stanjenelul balcanic






sâmbătă, 14 mai 2016

Irisul bărbos (Iris hungarica)

Irisul bărbos
Stânjeneii sau irişii sunt plante perene cu sute de varietăţi, în diverse culori şi combinaţii de culori: violet, albastru, roz, galbui, roşu-carmin sau combinaţii de culori. Se pot înmulţi atât prin seminţe, cât şi prin rizomi sau în zonele cu climă uscată prin bulbi.
Iris aphylla ssp hungarica este o subspecie rară de 20-25 cm înălţime cu frunze ceva mai mici decât la speciile mai răspândite; este o specie pitică de iris bărbos cu frunze de culoare verde-cenuşiu şi tulpini ramificate florale. Irişii cu barbă au o dungă groasă de peri de-a lungul petalelor căzute. Exemplarele din subspecia hungarica sunt deseori mai înalte decât cele din genul principal. Frunzele de obicei sunt în număr de 3-10, alungite şi ascuţite spre vârf. Rizomul este cărnos, aproape permanent în stare activă. El îşi păstrează frunzele verzi chiar şi în timpul iernii. Creşterea lui este apicală şi centrifugă în cadrul tufei. Pe rizomii bătrâni nu se formează muguri. În condiţii favorabile, un rizom poate să formeze într-un an trei muguri vegetativi care să dezvolte un evantai de frunze şi o tulpină florală. Mugurii florali sunt aşezaţi la început foarte stâns , dar pe măsura creşterii tulpinii florale, are loc distanţarea lor. Atunci când tulpinile florale depăşesc nivelul frunzişului, florile încep să se deschidă începâd de sus în jos.
Înfloreşte în lunile aprilie-mai, florile fiind mari, de culoare albastru-violet, cu peri alb-galbeni pe partea superioară. Floarea de iris are un perigon format din 3 sepale răsfrânte şi 3 petale în general drepte. Piesele periantului sunt sudate la bază formând un tub mai mult sau mai putin lung care cuprinde baza staminelor şi a stilului. Polenizarea este încrucişată, entomofilă şi după fecundare se formează seminţele într-o capsulă rotunjită.
Se dezvoltă pe terenuri bine drenate, destul de acide, în plin soare.