Ghiocel comun (Galanthus nivalis)

Toate speciile genului Galanthus au bulbi, frunze liniare și tulpini erecte, lipsite de frunze, cu o singură floare în vârf, sub formă de clopot. Galanthus nivalis are în jur de 15 cm înălțime și înflorește în ianuarie și februarie în zonele temperate nordice. Bulbul este globulos, acoperit cu tunici brune. La baza tulpinii se află două frunze verzi-albăstrui, liniare, plane, slab carenate. Floarea albă este actinomorfă, bisexuată, are șase petale, cele trei exterioare fiind mai mari și mai convexe decât cele interioare. De asemenea, cele interioare au câte o maculă verde verzuie sau gălbuie, în funcție de specie, situată apical. Pe cele șase antere se deschid pori sau șanțuri. Ovarul este format din trei celule, iar din el rezultă o capsulă tricelulară.
Răspândirea se face prin bulbi, fie prin diviziunea atentă a lor când planta este matură, fie prin mutare când planta este în hibernare, imediat după ce frunzele se ofilesc; se poate răspândi și prin semințe.
Există numeroase varietăți de ghiocei, cu flori simple sau duble (Galanthus nivalis f. pleniflorus 'Flore Pleno'), care diferă în principiu prin mărime și floare și prin perioada de înflorire cu flori duble. anunta sosirea primaverii
Substanțe active:În 1983, Duvoisin a sugerat că planta misterioasă care apare în Odiseea lui Homer este de fapt un ghiocel. O substanță activă din ghiocel este numită galantamină, care, precum anticolinesteraza, putea acționa ca antidot contra otrăvurilor lui Circe. Galantamina poate fi utilă în tratamentul bolii Alzheimer, deși nu este un leac; substanța apare și în alte plante, precum narcisa.
(sursa: wikipedia)