Manastirea Ramet

Este situată la 34 km de Alba-Iulia și la 18 km de Teiuș. Este situată pe Valea Geoagiului și a "Mănăstirii", la intrarea în Cheile Râmețului din Munții Trascăului.

Mănăstirea Râmeț este unul dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania. Biserica veche a mănăstirii este un important monument de arhitectură românească datând cel puțin din secolul al XIV-lea (anul 1377 este menționat într-unul din straturile de pictură, biserica fiind deci mult mai veche)[1]. Cercetările arheologice făcute de profesorul Botezatu au dus la concluzia că exista o activitate monahală și în secolele XI, XII, XIII. În secolul al XX-lea, biserica veche a fost inundată de mai multe ori, fiind în cele din urmă ridicată cu 2,08 m în 1988.

Până în 1955, mănăstirea a găzduit călugări, pentru ca mai apoi să devină mănăstire de maici. Între 1960 și 1972 mănăstirea a fost interzisă, maicile lucrând în această perioadă doar la realizarea de covoare.

(sursa wikipedia), mai multe informatii aici.

Cetatea Aiudului

Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene.
A doua fază de construcție a cetății Aiudului a avut loc în perioada secolelor XVI-XVII. Forma actuală a cetății a fost definită în cea de-a doua fază de construcție, când zidurile au fost extinse.

(sursa wikipedia)

Biserica ortodoxa din Istria

Aflata pe drumul european E 80 Constanta-Tulcea, în fierbinteala dogoritoare si prafuita a Dobrogei de Est se afla localitatea Istria. La 8 kilometri departare se afla antica cetate Histria, loc cu o însemnata importanta istorica si nu în ultimul rând turistica. Distanta dintre cele doua locatii amintite, mica pentru unii, uriasa pentru altii, face ca importanta deosebita a cetatii sa domine ce-i drept, anonima, pâna nu demult, localitate Istria. În peregrinarile noastre dobrogene am reusit sa-i aflam si Istriei secretul, care dupa cum se pare, va atrage atentia multor oameni iubitori de frumos si mai ales de istorie.

(sursa dezvaluiri.ro)

Muzeul bisericii.

Cetatea Histria

Cetatea grecească Histria a fost cel mai vechi oraș atestat de pe actualul teritoriu al României. În prezent, ruinele sale se află pe teritoriul administrativ al comunei Istria, în județul Constanța.

Histria fost întemeiată de coloniști greci din Milet în jurul anului 657 î.C. (după istoricul Eusebiu din Cezareea) sau 630 î.C. (după Skymnos), ca port la Marea Neagră și distrusă prin secolul al VII-lea d.C. de invaziile avaro-slave.

Pe plan politic, Histria a jucat un rol important prin participarea la revolta orașelor pontice împotriva regelui macedonean Lisimah, la războiul împotriva Bizanțului și la conflictul care l-a opus pe Mithridates al VI-lea Eupator romanilor.

În jurul anului 260 i.d.Hr., Histria s-a aliat cu cetatea Callatis pentru a smulge orașului Byzantion controlul asupra portului Tomis.

Orașul Histria a avut o dezvoltare neîntreruptă timp de aproape 1300 ani, începând cu perioada greacă și terminând în perioada bizantină. În perioada greacă (sec. VII – I i.Chr.), orașul era format din două părți distincte, acropola și așezarea civilă, după un model des întâlnit în orașele antice grecești, structură care a fost menținută pană la abandonarea orașului în secolul al șaptelea p.Chr. Unul din motivele abandonării orașului este și colmatarea vechiului golf al Mării Negre, în care era amenajat portul, golful devenind în prezent complexul lagunar Razelm-Sinoe.

În Histria au fost bătute primele monede de pe actualul teritoriu al României, și anume emisiunea de monedă proprie în jurul anului 480/475 a. Chr. Este vorba despre monede de argint turnate care au pe avers simbolul orașului, repezentat de un vultur pe un delfin spre stânga, și legenda IΣTPI încadrate într-un pătrat incus iar pe revers două capete umane alăturate și inversate.

Cetatea Histria a fost identificată, în 1868, de către arheologul francez Ernest Desjardins, iar cercetările arheologice propriu-zise au fost inițiate în 1914 de către Vasile Pârvan. Chiar în prima campanie de cercetări arheologice de la Histria, Vasile Pârvan a descoperit o inscripție intitulată Horothesia, care evidenția granițele teritoriul histrian în vremea lui Traian. Săpăturile au fost continuate apoi sub conducerea lui Scarlat Lambrino, Emil Condurachi și Dionisie M. Pippidi.

Numele cetății Histria (Istria în limba greacă), e dat de denumirea fluviului Istros, cum era denumită Dunărea de către greci. Așezarea era înconjurată de un puternic zid de apărare (numai partea vestică a zidului cetății avea 10 turnuri și două porți), era alimentată cu apă prin conducte lungi de peste 20 de kilometri, care alimentau și termele construite în epoca romană, străzile erau pavate cu piatră, și poseda atât instituții de educație fizică (gymnasion) cât și cultural-artistice (museion).

Necropola, situată în afara orașului antic, cuprinde numeroși tumuli funerari și un număr mic de morminte plane. Cel mai des utilizat rit funerar în perioada construcției tumulilor a fost incinerația. Tumulii din necropola de la Histria au în infrastructura lor un șanț periferic, o platformă funerară și o centură din pietre de tipul șisturilor verzi aflorate la limita estică a cetății. Unii tumuli au patru-cinci metri înălțime, alții sunt mai mici. În centrul movilei sunt morminte unde, lângă mort, sunt depuse vase, în special amfore.

Ruinele cetății, aflate pe malul lacului Sinoe, pot fi vizitate și astăzi. La vremea construirii cetății, actualul lac Sinoe era un golf deschis la mare.
(sursa wikipedia)