Rezervaţia de Zimbri Haţeg

Cu o suprafaţă de 40 ha, situată în apropierea oraşului Haţeg, Pădurea Slivuţ reprezintă un ecosistem natural cu quercinee xeroterme, rest al unor întinse suprafeţe de pădure iniţială de stejari, dar care au fost defrişate datorită extinderii activităţilor agricole specifice pentru zonele colinare de pe rama depresiunii Haţegului. Din anul 1958, în zona s-a creat în această pădure o rezervaţie de zimbrii. În prezent, Direcţia Silvică Deva prin Ocolul Silvic Haţeg, deţine custodia acestei rezervaţii naturale.
Aflata 3 km de oras, rezervatia din padurea Slivut se mandreste cu faptul de a fi primul loc de pe teritoriul Romaniei, unde zimbrul european si-a facut aparitia. Acest fapt s-a intamplat in toamna anului 1958, cand o pereche de zimbri - Podarec si Polonka - a fost adusa din Polonia. Peste cinci ani a mai fost adus încă un exemplar din Polonia, Pumila. Aceştia s-au înmulţit, astfel încât în anul 1979, în Rezervaţia de Zimbri Slivuţ - Haţeg, existau un număr de 12 zimbri. Cei născuţi în România au primit nume începând cu litera R. În timp, o parte dintre zimbri născuţi la Haţeg (in total 47 de pui) au luat drumul altor locuri din România, unde s-au format mai apoi rezervatii de zimbri, respectiv Vanatori Neamt si Neagra Buscani. La Rezervaţia Vânători - Neamţ au fost duşi de la Haţeg trei exemplare în anul 1969, la Neagra Bucşani au plecat şase exemplare în anul 1982. Alţi trei zimbri de la Haţeg au luat în anul 1966 drumul Bucureştiului, pentru a fi daţi Grădinii Zoologice, iar un an mai târziu, încă doi zimbri au plecat la Piteşti. În anul 2002, au fost aduşi la Haţeg un număr de trei exemplare de zimbri de la Bucşani.
Familia de zimbri de la Slivuţ - Haţeg a primit în sânul ei ultimul exemplar în anul 2004, pe Roxana. Astfel, în momentul de faţă există în rezervaţie un număr de patru zimbri: Romo, Roxi, Romina şi Roxana. În incinta rezervaţiei de la Slivuţ - Haţeg puteau fi întâlniţi şi alţi reprezentanţi ai faunei carpatine, respectiv cerbi carpatini, lopătari, capră neagră, urs, mistreţ, căprioară, fazani.
În timp, aceştia au fost duşi la diverse grădini zoologice din judeţ sau din ţară sau puşi în libertate, pe motiv că rezervaţia de zimbri nu este autorizată ca şi grădină zoologică şi nu pot fi ţinute aici alte animale în afară de zimbri.
Rezervatia de Zimbri Hateg-Slivut se intinde pe o suprafata de 50 de hectare, acoperite cu paduri de carpeni, stejari si brazi.
In prezent, mai sunt aproximativ trei mii de exemplare de zimbri in toata lumea, toti urmasii a doar 12 strabunici. Candva, familia zimbrilor ocupa Europa si America de Nord. Zimbrul caucazian a disparut pentru totdeauna. Ultimul exemplar a murit in 1927. Un individ, mascul, in varsta de 1 an, a fost prins si dus in Germania in 1908, unde a trait 18 ani in captivitate.
Din imperecherea sa cu cateva femele de zimbru de ses au aparut descendenti hibrizi, asa-numitii zimbrii europeni, strabunicii celor care mai pot fi admirati astazi si in padurea Slivut.
(sursa wikimapia.org)

Vulcanii noroiosi

Vulcanii Noroiosi din judetul Buzau, reprezinta cratere in miniatura, care se formeaza cu ajutorul gazelor naturale provenind de la mai mult de 3000m adancime, contactul cu panza freatica si solul argilos de la suprafata formeaza mici conuri care scot o pasta fluida de culoare gri, cenusie. Acesti vulcani noroiosi se intind pe circa 30 ha si reprezinta un fenomen unic in Romania, deasemene este rar intalnit in lume.
Turistii sunt impresionati de peisajul ciudat pe care il ofera, asta si datorita plantelor deosebite care s-au adaptat salinitatii din jur, iar daca te apropii de un asemenea vulcan poti auzi acel namol care bolboroseste din adancuri.
(sursa inromania.info)

Pelican comun (Pelecanus onocrotalus)

Specie rara, aflata sub protectia legii, a carei numar este in continua scadere, din cauza combaterii facute de catre om. In Europa mai sunt probabil sub 3.500 de perechi clocitoare.

Pelicanul comun imatur (140 -178 cm) este de o culoare vizibil mai inchisa deasupra si are un sac gular galben. Pe frunte prezinta un penaj de o forma asculit-triunghiuiara spre cioc, iar picioarele sunt roz-maronii.. Puii sunt maro-cenusiu deasupra si de un alb-murdar dedesubt, primind haina alba a adultilor abia dupa 3 - 4 ani. Penajul adultilor este alb-roz. Sunt greoi pe sol, dar zboara cu multa usurinta, cu batai de aripi incete, urmate de planari. Se pot ridica la mari inaltimi, zborul fiind de obicei linear, dar, se rotesc deseori in formatie si in stoluri. Cand inoata, corpul lor se scufunda putin in apa.

Cloceste in colonii in Delta Dunarii, pe formatiunile de plaur din zonele greu accesibile, sosind inca de la inceputul lunii martie. Cuiburile sunt foarte apropiate intre ele. Ouale, de culoare alba, cu aspect cretos, de regula in numar de doua, fiind depuse in cursul lunii mai. Incubatia dureaza peste o luna , intre 32 de zile si 34 de zile, fiind asigurata de ambii parteneri, cu schimbul.

Vara pot fi gasiti in regiunile lacustre din sud-estul Europei, in special in Delta Dunarii. Toamna paraseste tinuturile noastre, plecand sa ierneze in Delta Nilului, Regiunea Golfului. Iarna pot fi gasiti si in zona de coasta din sudul Asiei si golfuri.

(sursa info-delta.ro)

Bulbuci de munte (Trollius europaeus)

Tulpina dreaptă, adesea peste 30 cm înălţime, la vîrf cu o singură floare mare rareori mai multe), ca o măciulie, pînă la 3 cm în diametru, alcătuită din circa zece sepale petaloide înghesuite, aproape rotunde, de un galben-verzui pînă la alben-auriu, pe dinafară cu vinişoare verzui. Frunzele de un verde întunecat, adînc divizate în trei sau cinci, cele de la baza tulpinii cu codiţe lungi. Plantă în familia Ranuncelaceoe.
Înfloreşte în mai-iulie.
Creşte începînd din zona păduroasă pînă în zona alpină, prin poieni, păşuni, rine, în locuri cu destulă umezeală.
Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi.