Dulcişor (Hedysarum hedysaroides)

Plantă din familia Leguminoase, cu tulpina dreaptă, pînă la 20 cm înălţime. Frunzele compuse din 11—19 frunzişoare ovale, alungite sau eliptice, aşezate în perechi, pe dos cu nervurile bine vizibile. Florile roşii-purpurii, după tipul leguminoaselor, relativ mari (de circa 2 cm aşezate într-un ciorchine la vîrful unei codiţe lungi, sînt aplecate în jos şi adesea îndreptate într-o singură direcţie. Fructele sînt păstăi turtite, netede, gîtuite în loc în loc, atîrnînd după înflorire la vîrful codiţei.
Înfloreşte în iulie-august.
Se găseşte prin locuri ierboase, adăpostite, pe brîne.
Răspîndirea în ţară: munţii Rodnei, Bîrsei, Bucegi, Făgăraşului, Retezatul
Planta are o mare dezvoltare subterana, rădăcina ei pivotanta trecînd adeseori de un metru lungime. De asemenea, prezintă şi o tulpini subterane, tîrîtoare, orizontale. Florile sînt melifere, bogate în nectar şi vizitate de către albine.
(sursa FLORI DIN MUNTII NOSTRI -Al.Beldie)

Sparcetă de munte (Onobrychis transsilvanica)

Plantă din familia Leguminosae. La bază, tulpina este întinsă pe pămînt, păroasă şi cu mai multe mlădiţe frunzoase. Frunzele sînt compuse din mai multe frunzişoare alungite, înguste, aşezate în perechi de o parte şi de alta a axului, cele inferioare mai late. Florile, cu codiţe scurte, grupate într-un spic la vîrful tulpinii, de culoare roşie-violetă, cu vinişoare mai întunecate, sînt alcătuite asemănător celor de fasole sau de mazăre.
Înfloreşte în iunie-iulie.
Se găseşte prin locuri ierboase şi stîncoase, însorite, uscate, pe roci calcaroase.
Răspîndirea în ţară: endemism pentru Carpaţii din România. Florile acestei plante, ca şi toate florile din aceeaşi familie a leguminoaselor, au o structura deosebită şi prezintă o simetrie numai faţă de un plan vertical. Ele sînt formate dintr-un caliciu cu cinci dinţi inegali fi din cinci petale, dintre care una este aşezaţi deasupra, spre vîrf fiind mult lăţită, adesea ştirbită şi răsfrîntă înapoi, numiţi vexil (sau stindard), două petale laterale mai înguste numite aripi şi alte două aşezate la bază şi lipite cu marginea lor inferioară, formînd împreună o singură piesă în formă de luntre, numită carenă.
(sursa FLORI DIN MUNTII NOSTRI -Al.Beldie)

Garofița albă de stânci sau Barba ungurului (Dianthus spiculifolius

Plantă din familia Caryopbyllaceae, cu numeroase tulpini gingaşe, alcătuind pîlcuri stufoase. Frunzele înguste şi ascuţite, ca firul de iarbă, sînt aşezate în perechi, mai îngrămădite la baza tulpinii. Florile, cîte una la vîrful tulpinilor de un alb lăptos sau palid-roze, foarte plăcut mirositoare, au un caliciu lunguieţ şi îngust, cu doi-patru solzi şi cinci petale adînc spintecate în numeroase diviziuni subţiri, fine, răsfrînte în jos.
Înfloreşte în iulie-august.
Creşte pe stînci calcaroase, mai adesea în etajul subalpin şi montan. Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi (endemism pentru Carpaţii României)
(sursa FLORI DIN MUNTII NOSTRI - Al.Beldie)

Lumanarica pamantului (Gentiana asclepiade​a)

Cunoscută şi sub numele de beşicuţă, coada lupului, gălbinare etc.
O plantă ierbacee care are în pămant un rizom de pe care pleacă rădăcinile (ambele de culoare galbenă). Tulpina este simplă, nera­mificată, înaltă în jur de 1 m. Frunzele simple oval-lanceolate sunt dispuse altern. Flo­rile sunt de culoare albastră-azurie, unite cate 1—3 la baza frunzelor superioare. Planta se întalneşte prin pajiştile pădurilor umbroase din zona de deal şi munte, dar mai ales prin tăie­turi de pădure. De la această plantă se folosesc rădăcinile şi rizomii care se culeg la sfarşitul verii —începu­tul toamnei.
Conţin substanţe amare (gentiamarina, gentiopicrina), tanin, enzime etc. Se folo­seşte ca tonic amar, stimulent al poftei de mancare, în afecţiuni hepatice (ca şi colagog-coleretic), în astm, ca febrifug etc.
Se gaseste si pe bacnota de 1 leu
(sursa medicamente-plante.ro)

Trambita ciobanului (Gentiana ciliata)

Gentiana ciliata. Popular, e numita Trambita ciobanului; infloreste vara tarziu, in perioada august - octombrie, prin pajisti aride si pasuni subalpine. Un al doilea caracter specific, in afara de cilii de pe marginea petalelor, il reprezinta numarul petalelor: 4. Mai exista o specie de gentiane cu patru petale, Gentianella campestris, care are deasemenea cili, dar care sunt concentrati in centrul corolei (ca si la Gentiana germanica).
(sursa romania-natura.ro)

Ură (Gymnadenia conopsea)

Emana un puternic miros de vanilie (englezii o numesc Fragrant orchid, iar spaniolii Orquidea olorosa).
Pintenul - rezervor cu nectar (specific multor orhidee) - are dimensiuni apreciabile in raport cu alte specii. Denumirea se refera tocmai la forma pintenului, care aminteste de aparatul bucal al tantarului (konops = tantar); francezii o numesc Orchidée moucheron/ moustique.
Termenul gymnadenia se refera la faptul ca acest gen de orhidee are la vedere un organ specific (rostellum) cu care “colecteaza” polenul insectelor polenizatoare.
(sursa romania-natura.ro)
 

Luntricică-mătăsoasă (Oxytropis halleri)

Plantă în întregime mătăsos-lînos-păroasă. Tulpina scundă, la bază cu fructe compuse din mai multe frunzişoare ascuţite, aşezate în perechi. Florile alcătuite după tipul leguminoaselor de un albastru violet, sînt aşezate în mănunchi des la vîrful tulpinii. Carena are la vîrf un mic cioc. Caliciul are dinţi scurţi şi este acoperit cu peri scurţi, culcaţi, albi şi negri. Fructele sînt păstăi îndreptate în sus, umflate, lungi de circa 2 cm, acoperite peri culcaţi, albi şi negri.
Înfloreşte în iunie-iulie.
Creşte prin păşuni, locuri ierboase şi stîncoase, pe brîne, pe roci calcaroase.
Răspîndirea în ţară: Ceahlău, munţii Ciucaşului, Bîrsei, Bucegi, Făgăraş.
(sursa : FLORI DIN MUNTII NOSTRI - Al.Beldie)