Vrabia de casa (Passer domesticus)

Vrabia de casa (Passer domesticus) este o pasăre mică (14–16 cm) sedentară sinantropă din familia paseride (Passeridae) cu penele de culoare cafenie împestrițate cu negru pe spate, cu fruntea, creștetul și pieptul cenușii, cu ciocul scurt, conic și cu coada trunchiată, răspândită în Africa de Nord și Eurasia (inclusiv în România și Republica Moldova) și introdusă în America de Nord, America de Sud, Australia și sudul Africii.
Are o lungime de 14–16 cm și o greutate de 20–40 g.
Masculul are penajul cafeniu-pătat pe spate; fruntea, creștetul și pieptul sunt cenușii, iar bărbia neagră; femela este cafeniu-striată.
Are ciocul conic, dur, ascuțit la vârf, de culoare cenușie. Picioarele sunt subțiri, cenușiu-maronii.
Vrabia de casă este bine cunoscută de oricine, dar poate fi confundată cu vrabia de câmp (Passer montanus) sau cu vrabia spaniolă (Passer hispaniolensis). Masculul vrabiei de casă are creștetul cenușiu (la celelalte două specii acesta este brun roșcat), iar obrazul alburiu fără pete (la vrabia de câmp are o pată neagră pe obraz de culoare albă). La femelă penajul este pământiu șters, fără dungulițe pe piept, ca la vrabia spaniolă.
Are un ciripit monoton disilabic "cirup" sau "cip cip".

(sursa: wikipedia.org)

Vrabia de camp (Passer montanus)

Vrabia de camp este prezenta pe tot teritoriul tarii noastra traind de regula pe langa casele oamenilor in zona rurala .
Vrabia de camp nu are dimorfism sexual adica nu exista diferente notabile intre infatisarea fizica a celor doua sexe ,ele fiind foarte asemanatoare ca infatisare:capul vrabiei este cafeniu–caramiziu sau ros¬cat cu ciocul, barbia, zona din jurul ochilor si pata de pe obraji de culoare neagra , iar obrajii si gulerul din jurul gatului sunt albe. Aripile sunt cafeniu fumurii cu puncte de culoare neagra si cu o banda de culoare alba asezata transversal. Abdomenul este deschis la culoare alb –fumuriu iar ciocul de forma conica este scurt si robust inchis la culoare spre negru .Picioarele sunt la fel ca la vrabia de casa mici si subtiri cu degetul posterior independent mobil, prevazute cu o. ghiara mai lunga decit la celelalte degete .
Ca talie, vrabia de camp este mai mica decit cea de casa: lungi¬mea de la cioc la coada este de 14,0 - 15,0 centimetri .
Ouale sunt de asemenea alb-fumurii cu tenta usor maslinie si presarate cu pete cafenii, cenusii si roscate .
Vrabia de camp este prezenta pe tot teritoriul tarii noastra traind de regula pe langa casele oamenilor in zona rurala fiind o pasare sociabila desi la prima vedere pare foarte rezervata si neincrezatoare. Traieste atat in stoluri cat si izolat in perechi .Vrabia este o pasare diurna si este active numai ziua umbland continuu dupa hrana iar la lasarea serii
Se adaposteste sub stresini de case sau constructii agricole , in arbori unde isi petrec noaptea .
Este o pasare foarte activa si vioaie avand un zbor iute cu zgomot caracteristic si binecunoscut celor familiari cu pasarea desi pare cam nesigur ea zburand cu un ritm inegal ca si cum ar face niste salturi la inaltime relative mica deasupra solului si de regula pe distante scurte .
Vrabia de camp cloceste si scoate doua randuri de pui pe an iar unele chiar si de trei ori pe an .
Imperecherea are loc primavara destul de devreme in martie iar vrabia isi cladeste cuibul la inceputul lui aprilie. Cuibul este construit sub stresini de locuinte,grajdu¬ri, magazii, in gauri din ziduri si foarte rar sau deloc in scorburile copacilor sau pe ramuri.
Peretii cuiburilor sunt construiti din paie, par, lana, pene, si chiar bucati de carpe, iar culcusul este captusit cu puf moale.
Femela depune cam 5-7 oua de 2-3 ori pe an iar ouale sunt clocite pe rand de atat de femela cat si de mascul.Ouale incubeaza in 14-15 zile de la inceputul clocitului .
Daca in timpul clocirii cuibul este atacat si stricat de alte pasari rapitoare si ouale sunt distruse imediat mas¬culul si femela repara cuibul iar femela depune iarasi oua ,de data aceasta ceva mai putine si se pun iar pe clocit.
Puii la iesire din oua sunt mici,firavi si golasi atat la nastere cit si o buna parte cit stau in cuib.Parintii muncesc din greu sa-i hraneasca timp de 26 30 de zile cu in¬secte care au corpul moale cum ar fi : omizi, muste si fluturi.
Dupa aproximativ 1 luna de hranire puii de vrabie devin capabili sa zboare din cuib si incep sa se hraneasca singuri. La inceput ,pana la prima naparlire, penajul puilor este asemana¬tor cu al femelei apoi ei capata culoarea caracteristica sexului caruia apartin .
Prima generatie de pui este scoasa in lunile aprilie-mai.
Dupa 8-10 zile de la plecarea puilor din cuib parintii se impe¬recheaza din nou refac un pic cuibul si dupa 14-16 zile femela depune iar 5-7 oua iar in iunie-august iese a II a generatie de pui.
In cazul in care vara este mai lunga cu toamne calduroase si bogate in hrana unele female mai batrane reusesc sa fac si al III lea rand de pui .
Desi este trecuta la capitolul daunatori totusi vrabia este o pasare folositoare in perioada hranirii puilor deoarece distruge foarte multe insecte si larve cu scopul hranirii puilor .Ceva mai pagubitoare sunt in restul anului cum ar fi primavara cand ciugulesc florile pomilor fructiferi si mugurii de rod iar vara se hranesc boabele cerealelor in special graul , cu fructe, pastai de mazare, boabe de struguri.
In special primavara sunt cosmarul livezilor deoarece distrug florile pomilor fructiferi si mugurii de rod . Sa observant ca o singura vrabie distruge in 14-16 zile intre 50-80 de muguri de cires, prun, par, sau mar.
Dupa inflorire vrabiile distrug si florile pomilor.Au o atractie deosebita si catre boabele din pastaile de mazare, frunzele de salata si de sfecla.Iar dintre fructe cele mai atacate sunt ciresele, agrisele, coacazele, fragile, zmeura, capsunile, si strugurii.

(sursa: faunaromaniei.ro)

Sticletele (Carduelis carduelis)

Sticletele (Carduelis carduelis), din familia Fringillidae, este o pasăre cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ținută frecvent în colivii. Sticletele este răspândit din Europa Occidentală până în regiunile centrale din Siberia, Africa de Nord, Asia Centrală, Asia de Sud-Vest. În Australia, Noua Zeelandă și unele insule din Oceania a fost dusă de om. Penajul viu colorat în regiunea ciocului este roșu, iar ceafa, coada și aripile sunt colorate negru cu galben, pe când restul corpului este cafeniu. Această caracteristică ajută păsărea la marcarea teritoriului, și la asigurarea succesului în reproducție. În acest scop ea își alege o ramură uscată dezgolită unde poate fi ușor remarcată prin cântec și coloritul penajului.
În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele clocește în general în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După circa 13 - 14 zile eclozează, femela scoțând pe vară 2 -3 rânduri de pui. Sticletele este sedentar, iernează în țară, la care se adaugă populațiile de sticleți nordici dintre care unele iernează în Africa de Nord și Asia de Sud-Vest.
Hrana sticleților sunt semințe de pe tufișuri, scaieți sau de pe pajiști. Este o pasăre nepretențioasă, fiind în trecut simbolul primăverii, al fecundității și al răbdării.

(sursa: wikipedia.org)

Mierla (Turdus merula)

Mierla ( Turdus merula ) este o pasare cantatoare cu o lungime de 27 de cm. Este relativ des intalnita in tara noastra, in padurile joase si de deal dar si in padurile montane de foioase, de obicei in apropierea apelor. Este destul de des intalnita si in parcurile mari ale oraselor acolo unde a reusit sa se adapteze cu succes. In general, exemplarele de mierla de la noi sunt sedentare sau pot migra pe distante scurte, de la munte in zonele mai joase. In anotimpul rece vin la noi sa ierneze sau doar in pasaj si exemplare din N Europei.
Masculul este complet negru iar femela are nuante brune-cafenii. Ciocul este de culoare portocalie. Tinerii au o coloratie asemanatoare cu a femelelor insa au ciocul si picioarele negricioase. Masculii imaturi pot avea un penaj negru cu nuante maronii.
Mierla se hraneste in general cu hrana de natura animala, de regula insecte si larve dar si cu hrana de natura vegetala constant in anumite frucete si seminte.
Mierla isi face cuibul aproape de sol, in tufisuri si boschete, unde depune incepanad cu luna aprile 4-5 oua de culoare verzui cu picatele. Perioada de incubatie este de 15 zile si in fiecare an sunt scoase 2-3 serii de pui.

(sursa: animale-salbatice.ro)

Sturzul cantator (Turdus philomelos)

Sturzul cantator ( Turdus philomelos ) este o pasare salbatica intalnita in toata tara, din delta si pana in vaile muntilor. Este prezent in toata Europa, mai putin Peninsula Iberica. Sturzul cantator impresioneaza cu cantecele sale deosebite pe care le putem auzi mai des primavara devreme cand este perioada de imperechere. Este o pasare migratoare care soseste la noi la inceputul lui martie si pleaca toamna tarziu. Poate fi des intalnit si in gradini si parcuri unde este o prezenta incantoatoare datorita cantecului sau si una folositoare datorita faptului ca se hraneste cu melci, larve si insecte care pot fi sunt daunatoare gradinilor. Uimeste prin modul istet prin care reuseste sa consume melcii ; dupa ce gaseste un melc il duce pe o "nicovala" de care loveste melcul repetat pana cand cochilia acestuia se sparge. Mai rar se hraneste cu diferite feluri de fructe si seminte.
Aspectul sturzului cantator este foarte asemanator cu cel al sturzului de vasc, doar ca este mai mic si in nuante mai deschise. Spatele si aripile sunt brune, cu nuante mai inchise pe aripi. Gusa, pieptul si burta sunt alb-galbui cu pete brun inchis, sub forma unor sageti. Nu exista diferente intre mascul si femela. Lungimea corpului este de 23 cm, anvergura aripilor de 33-36 cm iar greutatea de 70-90 g.
Cuibul are forma unei cupe facute din iarba si este construit in tufisuri sau in copacii nu foarte inalti. Incepand cu luna martie femela depune cate 3-5 oua in 2-3 serii pe an. Ouale sunt verzui cu pete maronii.
Desi este o pasare salbatica care se vaneaza in perioada 1 august - 15 martie, sturzul cantator nu prezinta un interes vanatoresc crescut datorita dimensiunilor sale reduse.

(sursa: animale-salbatice.ro)

Pitigoiul albastru (Parus caeruleus)

Pitigoiul albastru ( Parus caeruleus ) este o pasare mica de aproximativ 10cm. Se spune ca putem vedea la un pitigoi albastru aproape toate nuantele de albastru. Pitigoiul albastru este o pasare recunoscuta pentru vioiciunea ei, pentru curiozitatea ei dar si pentru prudenta cu care exploreaza zonele noi.
Ca semn distinctiv are pe cap o scufita de culoare albastru deschis. Pe spate este galben-cenusiu, aripile sunt albastre cu insertii de alb, coada albastra iar capul , exceptand scufita, este alb cu un guler la gat de un albastru inchis si cu o dunga tot albastra care pleaca ca o prelungire a ochilor. Pe piept si pe burta este galben cu o pata alba-cenusie in partea de jos. Sunt greu de diferentiat masculul de femela deoarece sunt aproape identici, doar cu diferente de comportament. Cel mai usor ii putem zari iarna datorita lipsei frunzisului.
Femela depunde pana la 12 oua iar perioada de incubatie este de 14 zile. Avand o familie foarte numeroasa, pitigoiul albastru este da dovada de multa harnicie pe perioada cresterii puilor.
In ultima vreme exista o noua tendinta de a creste pitigoiul albastru in captivitate. Cu siguranta si indiferent de ingrijirea pe care o primeste locul pitigoiului albastru este in libertate.

(sursa: animale-salbatice.ro)