Urechelnita (Sempervivum ruthenicum)

Din cele patru specii de sempervivum, semnalate la nivelul Romaniei, in Muntii Macinului creste specia numita Sempervivum ruthenicum sau Sempervivum zeleborii.
Urechelnita prezinta adaptari speciale pentru mediile stancoase cu deficit de umiditate, constand in dispunerea foarte densa a frunzelor alternate pe tulpini foarte scurte, fapt ce da aparenta unei rozete carnoase, absolut caracteristica. Flori de forma stelata cu petale de culoare galbena. Infloreste in iulie-august, planta dezvoltand tulpini sulcate, glanduloase, cu o inaltime de 12-35 cm. Este o planta perena.
Se dezvolta pe politele stancariilor, unde s-au adunat fragmente de sol aduse de scurgerile torentilor, sau unde sunt acumulari de praf si pietris maruntit. Este o planta pioniera cu un sistem radicular dezvoltat, care patrunde printre fisurile rocilor dar se extinde si la suprafata pentru a putea folosi umiditatea din stratul superficial de sol. Prin sistemul sau radicular dar si prin rozete, uneori destul de dense, joaca un rol important in fixarea solului pe care il protejeaza impotriva eroziunii.

(sursa: ecomuntiimacinului.wordpress.com)

Scaiul dracului (Eryngium campestre)

Alte denumiri: rostogol, ghimpe, iarba magarului, scaiul vantului, spin alb, tavalici.
Planta perena, cu tulpina aproape globulos ramificata si albicioasa. Frunzele rigide sunt sectate si spinoase. Florile sunt mici, albe, grupate in inflorescente capituliforme, inconjurate de un involucru tepos.
Este intalnita in locuri aride, pietroase, pasuni uscate si coaste, in zona de stepa.

(sursa: ecomuntiimacinului.wordpress.com)

Orhideee (Ophrys cornuta)

Orhidee (Ophrys ferrum-equinum)

Orhidee (Ophrys reinholdii)

Orhidee (Ophrys sphegodes)

Buhai (Listera ovata)

Particularităţi morfologice: Sistemul radicular alcătuit din rădăcini filiforme numeroase. Tulpina subterană este reprezentată de un rizom drept, cilindric, repent. Frunzele sunt de obicei 2 la număr, rar 3 – 4. Sunt lat ovate, eliptice sau ± orbiculare, 9-18 nervate. Labelul este pendul, verde gălbui, la bază uneori cu 2 dinţi laterali foarte mici, la vârf adânc bifidat aproape până la mijloc, cu segmente ± divergente (Săvulescu, 1972).
Cerinţe faţă de climă şi sol: specia este mezofilă – mezohigrofilă, mezotermă, acido-neutrofilă (Sanda et al., 2003).
Perioada de înflorire descrisă de literatură: mai-iulie (Ciocârlan, 2009).
Perioada de înflorire constatată în teren: mai.

(sursa: cheilenerei.usab-tm.ro)

Mlăştiniţă (Epipactis helleborine)

Sistemul radicular este alcătuit din rădăcini adventive albicioase, uşor cărnoase. Tulpina subterană este reprezentată de un rizom scurt, ± cilindric, orizontal sau oblic. Frunzele tulpinale mijlocii sunt de dimensiuni mai mari, ovate, ovat lanceolate, eliptice sau lat eliptice. Frunzele inferioare reduse, vaginiforme, iar cele superioare lanceolate până la alungit lanceolate, mici. Labelul este format din 2 articule. Articulul posterior prezintă o mică deschidere nectariferă, iar cel anterior este ovat, cordiform, acuminat, fin serat (Săvulescu, 1972).
Cerinţe faţă de climă şi sol: specia este mezofilă, mezotermă, de staţiuni cu soluri slab acide-neutre (Sanda et al., 2003).
Perioada de înflorire descrisă de literatură: iunie-iulie (Ciocârlan, 2009).
Perioada de înflorire constatată în teren: iulie.

(sursa: cheilenerei.usab-tm.ro)