Mierla de apa sau Pescarelul negru (Cinclus Cinclus)

 sau Pescarelul negru ( Cinclus Cinclus ) poate fi intalnita in apropierea raurilor repezi din tot lantul Carpatic. Este raspandita si in toata Europa, in zonele inalte, cu rauri repezi si apa cristalina. Iarna, mierla de apa nu migreaza ci doar coboara in zonele mai joase.
Penajul are un colorit general negru, cu nuante brune. Gusa este de culoare alba iar la baza ei se poate observa un guler de culoare ruginie. Capul este brun inchis. Tinerii au un penaj cenusiu cu albul de pe gusa patat. Nu exista diferente majore intre mascul si femela. Lungimea corpului este de 18 cm, cu o deschidere a aripilor de 25-30 cm si o greutate de 50-70g.
Pentru a se hrani, mierla de apa merge prin apa putin adanca unde cauta diferite vieturitoare acvatice de dimensiuni mici. Nu ezita sa se scufunde si in ape adanci, unde merge pe sub apa sau inoata cu ajutorul aripilor.
Cuibul este construit de obicei in gaurile din malurile raurilor si chiar in spatele cascadelor. Cuibul este bine captusit cu muschi si iarba. In luna aprilie, femela depune 4-5 oua pe care le cloceste singura timp de 16-17 zile. Puii sunt hraniti timp de cateva saptamani de ambii parinti. Perechile cresc de obicei doua serii de pui pe an.

(sursa: animale-salbatice.ro)

Ghionoaia sura (Picus canus)

Ghionoaia sura ( Picus canus ) (ciocanitoarea sura) este foarte asemanatoare ca aspect si dimensiuni cu ghionoaia verde insa este mai rara si mai greu de observat deoarece este mai retrasa si ajunge foarte rar in localitati. Desi este mai des intalnita in padurile de foioase de la deal, ghioanoaia sura poate fi vazuta si in delta sau in vaile raurilor de la munte.
Ghionoaia sura este verde galbui pe spate, cu extremitatile aripilor si coada in nuante brune-verzui iar gusa si burta de culoare gri. Masculul are pe frunte o pata rosie iar crestetul capului este gri. La femela lipseste pata rosie. De sub cioc pleaca spre cap o linie subtire neagra. Coloritul este mai putin intens decat cel al ghionaiei verzi. Lungimea corpului este de 27-30 cm iar anvergura aripilor de 45-50 cm. Conformatia corpului este specifica familiei ciocanitoarelor, cu coada din pene tare pe care se sprijina, cu picioare prevazute cu gheare cu ajutorul carora se agata de scoarta copacilor iar ciocul este ascutit si puternic. Tinerii au un aspect pestrit in primul an si cu o coloratie foarte stearsa.
Hrana este alcatuita in special din larve si viermi pe care ii cauta in copaci. Rar coboara si pe sol pentru a cauta furnici si alte insecte.
In luna mai femela depune 6-7 oua in cuibul facut in scorburile copacilor. Clocitul este realizat de ambii parteneri prin rotatie. Perioada de incubatie este de 17 zile.
Ghionoaia sura este o pasare amenintata cu disparitia si protejata prin lege. Este o pasare sedentara.

(sursa: animale-salbatice.ro)

Rata mandarin (Aix galericulata)

Rata mandarin ( Aix galericulata ) este o specie de rata specifica Asiei de Sud-Est. Desi este o specie in pericol sunt inca colonii stabile in tari ca China, Japonia, Koreea de sud si Rusia - undeva in sudul Siberiei. Habitatul preferat sunt lacurile si raurile lente din apropierea padurilor sau a palcurilor de copaci. In Europa rata mandarin a ajuns atat pe cale naturala cat mai ales prin eliberarea lor accidentala sau voita din crescatorii. Cea mai mare colonie europeana se afla in Marea Britanie insa mai sunt mici grupuri si in tari ca Germania, Elvetia, Olanda, Bulgaria si mai nou putem trece si Romania. La noi rata mandarin s-a acomodat in delta unde se estimeaza existenta unei populatii de aproximativ 1000 - 2000 de exemplare.
Coloritul penajului este de o frumusete deosebita si greu de descris in cuvinte. Alaturi de rata carolina sunt considerate bijuteriile speciilor de rate. Doar mascululul are penajul foarte viu si frumos colorat si doar in perioada imperecherii. In rest culorile lui sunt mai sterse. Femela este bruna-cafenie, cu pete crem pe burta si gusa. Lungimea ratei mandarin este de 41-49 cm, anvergura aripilor de 65-75 cm iar greutatea de aproximativ 500 g.
Rata mandarin cuibareste in scorburile copacilor din apropierea lacurilor si a raurilor. Perechile se stabilesc pe viata si din acest motiv , in cultura asiatice, ratele mandarin sunt simbolul dragostei, al fidelitatii si al relatiilor durabile. Femela cloceste singura ouale si la scurt timp dupa eclozare aceasta isi incurajeaza puii sa sara din scorbura pentru a o urma spre apa unde se reintalnesc cu masculul care isi preia rolul de protector al familiei.

(sursa: animale-salbatice.ro)

Ciocarlanul (Galerida cristata)

Ciocarlanul ( Galerida cristata ) este o pasare specifica campiilor insorite si a terenurilor aride insa este intalnita pe tot teritoriul tarii noastre indiferent de forma de relief. Ciocarlanul este foarte asemanator la infatisare cu ciocarlia cu care de altfel imparte acelasi areal. Aceasta din urma are creasta mai mica si nu este ascutita si are cateva pene albe la varful aripilor si pe lateralele cozii.
Ciocarlanul are o culoare maro pamantie care il ajuta foarte mult la camuflare. Creasta ascutita este specifica acestei pasari. Atunci cand nu o tine ridicata putem observa un smoc ascutit de pene in prelungirea crestetului. Penele au un aspect solzos si au marginile mai deschise la culoare. Ciocul este un pic curbat la varf. Lungimea corpului este de 17-19cm, anvergura aripilor de 30-35cm iar greutatea de 30-35g.
Ciocarlanul isi face cuibul intr-o scobitura in pamant. Femela depune cate 3-6 oua in 2-3 serii pe an. Spre deosebire de ciocarlie, ciocarlanu nu migreaza si este prezent la noi si pe timpul iernii.

(sursa: animale-salbatice.ro)

Piciorongul (Himantopus himantopus)

Piciorongul ( Himantopus himantopus ) este o pasare care prefera zonele litorale, deltele, lagunele si lacurile litorale unde cauta plajele umede si zonele mlastinoase in care isi pot procura hrana cu usurinta. Poate fi vazut si in terenurile agricole inundate sau in orezarii. Piciorongul este intalnit in toata Europa. Ajunge rar in Europa Continentala si foarte rar in zonele nordice. Piciorongul prefera temperaturile mai ridicate. In Romania prefera baltile, lacurile si zonele mlastinoase din Dobrogea insa o densitate mai mare a aceste pasari o gasim in Delta Dunarii. Toamna pleaca de la noi catre Bazinul Marii Mediterane si revine primavara in luna aprilie.
Piciorongul este o pasare usor de recunoscut dupa piciorele sale foarte lungi, de culoare rosie sau roz si a penajului alb cu negru. Ciocul este lung, subtire si de culoare neagra. Pe perioada verii crestetul capului si ceafa au un colorit maroniu inchis spre negru. Iarna, atat capul cat si gatul sunt complet albe. Lungimea corpului este de 33-36 cm , anvergura aripilor de 70 cm iar greutatea este de 250-300 g.
Piciorongul se hraneste cu mici nevertebrate pe pe care le prinde cu ajutorul ciocului sau lung din mal sau chiar din apa.
Cuibul este construit pe plaja sau pe insulele mici in mici scobituri in pamant pe care le captuseste cu putina iarba. Femela depune 3-4 oua intr-o singura serie pe an.

(sursa: animale-salbatice.ro)

Orhidee (Ophrys ferrum-equinum)

Orhidee (Ophrys reinholdii)