Plantele acestui gen, sunt ierbacee, perene, cu tulpina dreaptă şi rigidă, pe care se inseră frunze scurt peţiolate, evident divizate. Florile, care prezintă un cioc sunt zigomorfe fiind adunate în raceme. Perigonul este petaloid, violet, cu un element în formă de coif. Partea subterană este tuberizată sau se prezintă sub formă de rizom. Toate speciile genului sunt foarte toxice.
Rădăcinile şi partea aeriană se dezvoltă dintr-un tuber alungit. Bracteele inferioare sunt mai lungi decât florile. Tepalele sunt neregulate şi au culoarea violet închis. Elementul superior al perigonului este emisferic, cu calota mai înaltă decât diametrul maxim al semisferei, care portă bazal, spre exterior, un cioc.
Planta are 10-60 de cm. înălţime şi creşte spontan la munte.
(sursa bioterapi.ro)
marți, 1 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e atat de delicat omagul. Si cel galben imi place mult! cu greu ai crede ca sunt toxice :P
RăspundețiȘtergere