Crinul -de -baltă (Butomus umbellatus)

Este o plantă perenă, iubitoare de apă şi desoare din ordinul Butomales, familia Butomaceae. Vegetează în populaţii spontane, de regulă în grupuri mici şi medii, dar poate trăi şi însingurătate. Se adaptează uşor în comunităţile palustre, convieţuind armonios cu alte plante de baltă. Mai mult decât atât, crinul-de-baltă deseori preia rolul de edificator al populaţiilor palustre,reuşind să adune în jurul său numeroase alte speciide plante hidrofile. Plantele, care ating în înălţime până la 1,5 metri,se înmulţesc atât prin seminţe, cât şi prin rizomi.Rizomii sunt viguroşi, pot atinge în diametru 1cm. Frunzele amplasate la bază sunt în trei muchii sau sulcate, nedepăşind în lungime tulpina. Restul frunzelor sunt liniare, late de 0,5-1 cm. Pedunculii florali de formă cilindrică au o lungime de până la 1 cm, pe când periantul atinge în diametru 2,5 cm. Crinul-de-baltă înfloreşte în lunile iunie-august. Florile sale au, de cele mai multe ori, o culoare alb-roză, nuanţată în degradeu de la centru spre margini. Dar se întâlnesc şi flori de alte culori– gălbuie, mov, albă. Seminţele cilindrice sunt lungime 1,5 mm.Crinul-de-baltă vegetează abundent în ape stătute sau cu o curgere lină, în locuri umbroase,cum ar fi stufărişurile sau păpurişurile. O condiţie obligatorie a vegetaţiei reuşite este solul aluvial,format din mâl nisipos, aşezat în strat gros (10-40cm).Aria de răspândire este extinsă, cuprinzând continentul european în întregime, dar şi întinsurile siberiene, şi cele ale Asiei Centrale.În arealul românesc plantaţii întinse de crin se întâlnesc în Delta Dunării, precum şi în alte zone umede naturale. În Republica Moldova această plantă populează locurile cu umiditate sporită din preajma bazinelor acvatice naturale şi artificiale.Este frecventă în rezervaţiile ştiinţifice “Prutul de Jos”, “Iagorlâc”, “Pădurea Domnească”. Procesul natural şi antropogen de desecare a bazinelor acvatice reduce catastrofal ariile populate de crinul de baltă.

(sursa: scribd.com)