Cazanele Dunării

Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 de km. În unele locuri Dunărea se îngustează până la 230 m, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimi maxime de circa 75 m. În sectorul Cazanelor viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.
Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia).
La baza peretelui de calcar ce flanchează această porțiune a Cazanelor Mari există două cavități: peșterile Gura Ponicovei și Veterani.
Cazanele Mici se întind pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind sunt pozitionate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia).
Cazanele Dunării și masivele Ciucarul Mare / Ciucarul Mic fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier. Aproape de golful Mraconia, se poate observa, săpat in stâncă, chipul lui Decebal.
(sursa wikipedia)

Statuia lui Decebal

Statuia regelui dac Decebal este o statuie înaltă de 55 m si lata de 25 m, aflată pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova, în apropiere de orașul Orșova, România. Statuia îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei și este sculptată într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri și istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate perioada 1994 - 2004.
Ea a fost sculptată după modelul celei din stânca Muntelui Rushmore din statul american South Dakota și este cea mai mare statuie din Europa: are cu doar șase metri mai puțin decât Statuia Libertății, dar cu opt mai mult decât monumentul lui Hristos din Rio de Janeiro, și cu aproximativ 10 metri mai mult decât înălțimea legendarului Colos din Rhodos.
Locul realizării sculpturii este în apropiere de orașul Orșova, în zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), pe malul stâng al Dunării, acolo unde adâncimea fluviului este cea mai mare: 120 de metri.
Semnificația statuii: chiar în fața statuii, dar pe malul sârbesc, se găsește de aproape 2000 ani o placă memorială antică ("Tabula Traiana"), monument ridicat de adversarul regelui Decebal, împăratul roman Traian, pentru a marca marșul trupelor imperiale romane spre Dacia și a comemora victoriile Imperiului Roman asupra regatului dac în anul 105.
Sub capul lui Decebal se găsește o inscripție în latină, săpată și ea în stâncă: "DECEBAL REX - DRAGAN FECIT" ("Regele Decebal - făcută de Drăgan").
Iosif Constantin Drăgan a scris numeroase cărți despre istoria dacilor și a tracilor ("Noi, tracii"; "Imperiul Romano-Trac", "Mileniul imperial al Daciei"), intenționând să construiască în orașul Cluj și o copie în mărime naturală a Coloanei lui Traian, proiect care nu s-a mai concretizat. Tezele sale sunt deseori asociate cu protocronismul și extrem de controversate în rândul istoricilor.
Prin construcția acestei statui modelate în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să și demonstreze contribuția românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componența sa daco-tracă.
(sursa wikipedia).

Omag galben (Acanitum anthora)

Plantă veninoasă din familia Ranunculaceoe, cu rădăcini îngroşate, cărnoase, în formă de fus şi tulpini scunde sau înalte pînă la 40 cm, drepte, cu numeroase frunze foarte adînc spintecate în numeroase diviziuni înguste, subţiri. Florile, de un galben palid, stau înghesuite într-un spic la vîrful tulpinii. Corola, formată din cinci petale, dintre care cea superioara în formă de coif, dă florii o înfăţişare caracteristică.
Înfloreşte în iulie-august.
Creşte prin locuri ierboase şi stîncoase. Se întîlneşte uneori pînă în regiuni de dealuri.
(sursa FLORI DIN MUNTII NOSTRI -Al.Beldie)

Omag (Aconitum tauricum)

Plantele acestui gen, sunt ierbacee, perene, cu tulpina dreaptă şi rigidă, pe care se inseră frunze scurt peţiolate, evident divizate. Florile, care prezintă un cioc sunt zigomorfe fiind adunate în raceme. Perigonul este petaloid, violet, cu un element în formă de coif. Partea subterană este tuberizată sau se prezintă sub formă de rizom. Toate speciile genului sunt foarte toxice.
Rădăcinile şi partea aeriană se dezvoltă dintr-un tuber alungit. Bracteele inferioare sunt mai lungi decât florile. Tepalele sunt neregulate şi au culoarea violet închis. Elementul superior al perigonului este emisferic, cu calota mai înaltă decât diametrul maxim al semisferei, care portă bazal, spre exterior, un cioc.
Planta are 10-60 de cm. înălţime şi creşte spontan la munte.

(sursa bioterapi.ro)

Ochincele mici (Gentiana nivalis)

Tulpini de 2—10 cm înălţime, frunzoase, de obicei ramificate de la bază. Ramurile poartă la vîrf cîte o singură floare mică, cu un caliciu cilindric, îngust, cu cinci dinţi ascuţiţi şi o corolă formată dintr-un tub îngust cilindric, pe dinăuntru alb şi cu cinci petale, de un albastru intens. Frunzele sînt mici, aşezate în perechi. Plantă foarte gingaşă.
Înfloreşte în iulie-august.
Creşte prin pajişti, pe bolovănişuri şi în locuri pietroaie. Răspîndirea în ţari: munţii Carpaţi
(sursa FLORI DIN MUNTII NOSTRI -Al.Beldie)

Margeluse sau Meisor albastru (Lithospermum purpurocaeruleum)

Alte denumiri: margeluse albastrui, meisor.
Este o planta erbacee, perena. Are un rizom oblic, ramificat cu tulpini florifere drepte inalte, de 30-50 cm, cu peri alipiti, ramificate numai in partea superioara. Frunze moi, lanceolate, pe ambele fete cu peri scurti, rigizi si alipiti, pe margini ciliate. Flori la inceput rosietice, mai tarziu albastre azurii. Infloreste in mai-iunie. Fruct, nucula alba, oblic-ovoidala, lucioasa, lunga de 4-5 mm.
Vegeteaza pe soluri uscat-revene si are cerinte mijlocii spre mari fata de caldura. Este frecvent intalnita prin tufarisuri si paduri, margini de paduri, in locuri umbroase.
(sursa ecomuntiimacinului.wordpress.com)

Brandusa vargata de stepa sau Sofranel reticulat (Crocus reticulatus)

Alte denumiri: brandusa alba, sofran, sofranel.
Planta erbacee, perena, bulboase cu o inaltime la suprafata solului de 6-10 cm. Frunze ingust liniare de 2-4 cm lungime in perioada de inflorire. Floare in forma de cupa, atunci cand se deschide, cu sase petale de culoare alb-violet pe interior si cu dungi maro inchis pe exterior.
Infloreste februarie-martie. Creste pe pajistile stepice de pe culmile Muntilor Macinului, pe marginea palcurilor de padure si tufarisuri.
(sursa ecomuntiimacinului.wordpress.com)