Stânjeneii sau irişii sunt plante perene cu sute de varietăţi, în diverse culori şi combinaţii de culori: violet, albastru, roz, galbui, roşu-carmin sau combinaţii de culori. Se pot înmulţi atât prin seminţe, cât şi prin rizomi sau în zonele cu climă uscată prin bulbi.
Iris aphylla ssp hungarica este o subspecie rară de 20-25 cm înălţime cu frunze ceva mai mici decât la speciile mai răspândite; este o specie pitică de iris bărbos cu frunze de culoare verde-cenuşiu şi tulpini ramificate florale. Irişii cu barbă au o dungă groasă de peri de-a lungul petalelor căzute. Exemplarele din subspecia hungarica sunt deseori mai înalte decât cele din genul principal. Frunzele de obicei sunt în număr de 3-10, alungite şi ascuţite spre vârf. Rizomul este cărnos, aproape permanent în stare activă. El îşi păstrează frunzele verzi chiar şi în timpul iernii. Creşterea lui este apicală şi centrifugă în cadrul tufei. Pe rizomii bătrâni nu se formează muguri. În condiţii favorabile, un rizom poate să formeze într-un an trei muguri vegetativi care să dezvolte un evantai de frunze şi o tulpină florală. Mugurii florali sunt aşezaţi la început foarte stâns , dar pe măsura creşterii tulpinii florale, are loc distanţarea lor. Atunci când tulpinile florale depăşesc nivelul frunzişului, florile încep să se deschidă începâd de sus în jos.
Înfloreşte în lunile aprilie-mai, florile fiind mari, de culoare albastru-violet, cu peri alb-galbeni pe partea superioară. Floarea de iris are un perigon format din 3 sepale răsfrânte şi 3 petale în general drepte. Piesele periantului sunt sudate la bază formând un tub mai mult sau mai putin lung care cuprinde baza staminelor şi a stilului. Polenizarea este încrucişată, entomofilă şi după fecundare se formează seminţele într-o capsulă rotunjită.
Se dezvoltă pe terenuri bine drenate, destul de acide, în plin soare.
(sursa: pronatura-ms.blogspot.ro)
Postări
