Ciurul-zînelor (Carlina acaulis)

Plantă foarte scundă, spinoasă, aproape lipsită de tulpină. Frunzele îngrămădite în rozetă, întinse pe pămînt, sînt lungi pînă la 20 cm, scorţoase şi adînc spintecate în 10—12 perechi de diviziuni dinţate şi spinoase. În mijlocul rozete de frunze se află de obicei un singur capitul mare (cu diametrul de 5—12 cm De jur împrejurul discului capitulului sînt aşezate ca razele unei stele, o serie de frunze modificate, alungite, uscate, membranoase, albe, strălucitoare, ascuţit, la vîrf şi înţepătoare, care alcătuiesc un involucru interior şi dau impresia “petalelor” unei flori singuratice. Dedesubtul acestor raze se mai găseşte un al doilea involucru exterior, format din frunzişoare spinos-dinţate. Plantă din familii Compositae.
Înfloreşte în iulie-septembrie.
Creşte prin păşuni, uscate şi pietroase. Se găseşte şi în etajul subalpin.
Răspîndirea în ţară: munţii Carpaţi.
Frunzele involucrelor formează o împrejmuire spinoasa care apară florile capitulului. Culoarea strălucitoare a involucrului exterior, atrăgătoare pentru insecte, se închide noaptea şi pe vremea ploaie, protejînd în acest fel polenul. S-a mai constatat că sub acest acoperămînt, datorita respiraţiei florilor, temperatura este simţitor mai ridicată decît cea a aerului înconjurător, diferenţa este de pînă la 7oC Involucrul îndeplineşte astfel dubla funcţie de aparat de semnalizare şi dispozitiv de protecţie a florilor.
(sursa: Flori din muntii nostri -Al.Beldie)