Arbust indigen, destul de frecvent in Muntii Macinului, unde este intalnit in silvostepa, paduri si liziere.
Sangerul este un arbust de talie mica. Tulpinile inalte de 5-6 m, au scoarta fin brazdata, marunt solzoasa, care zdrobita lasa un miros caracteristic. Lujerii anuali sunt subtiri, mai mult sau mai putin pubescenti, rosii-purpurii sau verzi, deseori bicolori: pe partea insorita purpurii, pe partea umbrita verzi, glabri, nelucitori. Muguri opusi, cei laterali mici, ingust conici, alipiti de lujer, cu doi solzi erbacei, parosi. Frunze lat-eliptice sau ovate, petiolate, lungi de 5-6 cm si late de 3,5-4 cm, pe fata superioara verde-inchis, dispers si alipit pubescente, pe fata inferioara verde-deschis, cu peri mai indesuiti, cu 3-4 perechi de nervuri laterale arcuite si convergente. Toamna se inrosesc puternic. Florile sunt hermafrodite, mici (5-10 mm), cu patru petale alb-crem si patru stamine evidente, grupate in cime umbeliforme, terminale. Infloreste in luna mai dupa infrunzire. Fructele sunt drupe sferice (5-8 mm) cu un singur sambure, verzi la inceput, apoi negre-albastrui. Ajung la maturitate in septembrie-octombrie. Consumate in cantitati mici, fructele sunt comestibile. Toate partile plantei sunt libere de orice compus toxic.
Se dezvolta viguros pe solurile fertile din padurile de sleau, in locuri insorite sau versanti mai umbriti si cu oarecare umiditate.
(sursa: ecomuntiimacinului.wordpress.com)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu