duminică, 30 august 2015

Barza neagra (Ciconia nigra)

Barza neagra ( Ciconia nigra ) sau cocostarcul negru este mult mai rar intalnita decat barza alba. Este o specie specifica Europei de Est si Peninsulei Iberice insa poate fi intalnita sporadic in toata Europa Continentala. Cea mai mare concentratie de berze negre se afla in Ungaria, in padurile inundabile de pe malul Dunarii. Barza neagra prefera padurile cu copaci batrani din apropierea vailor raurilor sau a terenurilor mlastinoase. Este o pasare migratoare care ne paraseste toamna pentru a ierna in Africa si se intoarce primavara, de obicei la aceleasi locuri de cuibarit. Exemplarele din Peninsula Iberica nu migreaza.
Barza neagra are penajul aproape complet negru, cu reflexii metalice verzi si violete. Doar abdomenul este alb. Picioarele si ciocul sunt lungi, cu o coloratie rosie-portocalie puternica. Exemplarele tinere au ciocul negricios iar picioarele galbui. Lungimea corpului este de 90-100 cm, anvergura aripilor de 1,1 - 1,45 cm iar greutatea de 2,5 - 3 kg.
Barza neagra se hraneste cu pesti, insecte, broaste, serpi pe care le prinde mergand incet prin apa putin adanca sau prin terenurile mlastinoase.
De regula, berzele negre isi fac cuibul la inaltime in copacii batrani si mai rar pe stanci, in locuri greu accesibile. Pot ocupa si cuiburile parasite ale unor rapitoare mari. Cuibul este o structura masiva de crengi de diferite marimi. Femela depune 2-4 oua intr-o singura serie pe an. Perioada de incubatie este de aproximativ 30 de zile. Ambii parinti participa la cresterea puilor care au penajul gata de zbor dupa aproximativ 60 de zile.
Pentru ca este rara, barza neagra este o specie greu de fotografiat. Se pot obtine cadre foarte reusite in apropierea locurilor de cuibarit. Vanatoarea la aceasta specie este interzisa.






vineri, 28 august 2015

Barza alba (Ciconia ciconia)

Barza alba ( Ciconia ciconia ) sau cocostarcul este destul de intalnita pe teritoriul Romaniei si asta datorita faptului ca prefera sa-si construiasca cuibul in apropierea omului, pe acoperisuri, cosuri de fum, stalpi, turnurile bisericilor. Este o pasare foarte indragita in toata Europa si astfel a reusit sa intre in credinta populara ca simbol al primaverii, al nasterii si se spune ca aduce noroc casei unde isi face cuibul si o fereste de foc.
Barza alba este o pasare de talie mare, cu picioarele si ciocul lung, ambele de culoare rosie la maturitae. Puii au ciocul si picioarele negre pana la varsta de un an. Penajul este de culoare alba, cu varfurile aripilor de culoare neagra. Greutatea medie este de aproximativ 3,5 kg.
Sunt pasari care prefera zonele joase si intinse, fara paduri pe suprafete mari si isi fac cuibul in apropierea lacurilor si baltilor unde is pot gasi mai usor hrana. Dieta lor este formata in principal din pesti mici, broaste, serpi, pasari si mamifere mici.
Aria de raspandire a berzei albe este: aproape toata Europa, nordul Africii si vestul Asiei. In Europa cele mai multe berze cuibaresc in Polonia un se gasesc anual aproximativ 40 000 de perechi. In Romania cea mai mare densitate o gasim in campiile din vestul tarii.
Cand simt apropierea iernii,berzele albe europene migreaza in nordul Africii iar odata cu revenirea primaverii, la sfarsitul lunii martie, obisnuiesc sa se intoarca la acelasi cuib pe care l-au lasat in urma.
Datorita faptului ca sunt obisnuite cu oamenii, berzele albe sunt relativ usor de fotografiat.




miercuri, 26 august 2015

Presura sura (Miliaria calandra)

Presura sura ( Miliaria calandra ) este o pasare des intalnita in zonele joase, deschise cu palcuri izolate de copaci si arbusti. In perioada verii poate urca in vaile montane. Iarna se aduna in stoluri si migreaza pe distante scurte in cautarea hranei. Presura sura prefera clima mai calda si din acest motiv lipseste din N Europei si creste densitatea exemplarelor in S Europei, in special in Bazinul Marii Mediterane.
Aspectul este asemanator cu cel al unei vrabii, cu o coloratie generala maronie-cenusie si multe dungi de culoare brun inchis. Corpul pare indesat si robust iar ciocul puternic. Specific speciei este formatiunea triunghiulara de la baza ciocului, vizibila cand acesta este deschis. Lungimea corpului este de 18 cm, anvergura aripilor de 26-30 cm iar greutatea maxima de 55g.
Presura sura se hraneste cu diferite insecte si seminte in perioada verii iar iarna consuma doar seminte.
Cuibul este construit direct pe pamant, bine mascat in iarba sau tufisuri. Femela depune 3-5 oua in 1-2 serii pe an.




luni, 24 august 2015

Dumbraveanca (Coracias garrulus)

Dumbraveanca ( Coracias garrulus ) este o pasare specifica in sud-estul Europei si este rar intalnita in tarile vestice. Dupa cum se observa si din imagini este o pasare cu un colorit foarte frumos, care este cel mai bine pus in valoare atunci cand pasarea este in zbor. La noi in tara este intalnita in toate zonele de ses si de deal, mai putin in Transilvania. In momentul de fata se fac eforturi de conservare in aproape toate tarile in care dumbraveanca este prezenta.
Coloritul penajului este mult mai viu primavara si vara, atunci cand este si sezonul imperecherii. Pe cap, pe gat, pe burta si pe baza aripilor dumbraveanca este de culoare albastrui sters (mult mai aprins primavara). Pe spate penajul este de culoare ruginie iar varful aripilor si coada este de culoare albastru inchis si uneori brun inchis. Lungimea corpului este de aproximativ 30 cm, anvergura aripilor este de 57 cm iar greutatea de maxim 190 g.
Dumbraveanca se hraneste in principal cu insecte. Este des vazuta pe firele de telegraf ori pe crengile uscate si izolate de unde coboara pentru a prinde insectele. A fost obervata si in apropierea turmelor de animale care sperie insectele si le fac mult mai usor de prins.
De obicei dumbraveanca isi face cuibul in scorburile arborilor batrani. Femela depune 4-7 oua albe iar perioada de incubatie este de 20 de zile. Parintii cresc o singura serie de pui pe an.
Dumbraveanca este o pasare migratoare. Ne paraseste toamna si pleaca in zonele mai calde din sudul Asiei si din Africa.
Datorita coloritului sau deosebit de frumos, vizibil mai ales in zbor, dumbraveanca este un trofeu ravnit de orice fotograf pasionat de fauna. Vanatoarea la aceasta specie este interzisa.







sâmbătă, 22 august 2015

Cinteza (Fringilla coelebs)

Cinteza ( Fringilla coelebs ) este o pasare de talie mica dar foarte frumusica. La noi in tara este foarte raspandita si poate fi vazuta din Delta Dunarii si pana in zonele montane. Cintezele sunt des vazute si in gradini sau in parcurile din orase. Doar femela si tineretul migreaza catre zonele mai calde din Africa. Masculii raman la noi si peste iarna.
In cazul cintezei masculii sunt bine diferentiati de femele din punctul de vedere al coloritului. Acestia au o imbracaminte ruginie cu nuante mai deschise, spre crem, pe burta. Penele de pe aripi sunt de culoare bruna inchis,spre negru, cu pete de culoare alba. Vara masculii au o coloratie mult mai vioaie; pe cap au o scufita de culoare cenusie,la fel si coada iar pe spate, inspre coada, au o pata de culoare verzui. Iarna pierde aceste podoabe si le inlocuieste cu nuante ruginii. Femela este mult mai stearsa, avand coloritul apropiat cu cel al unei vrabii plus ceva pete albe pe aripi. Lungimea corpului la cinteza poate ajunge la 14cm, anvergura aripilor la 28cm iar greutatea corporala la 23g.
Cinteza isi face cuibul printre ramurile copacilor. Femela depune in luna aprilie pana la 5 oua de culoare albastrui cu pete rosiatice. Perioada de incubatie este de 14 zile.
Cintezele se hranesc cu diferit fructe si seminte dar si cu insecte si larve.









joi, 20 august 2015

Pasarea ogorului (Burhinus oedicnemus)

Pasarea ogorului ( Burhinus oedicnemus ) prefera tinuturile insorite cu aspect de stepa. In Europa, populatii mai insemnate se afla in Spania, Franta si in zonele litorale ale Marii Negre si Mediterane. In Romania cuibareste in special in Dobrogea. Este observata destul de greu datorita camuflajului perfect si a faptului ca este considerata o pasare seminocturna. In perioada cuibaritului se descopera mai usor pentru a distrage atentia de la cuib.
Penajul are o coloratie galben-bruna cu striatii negricioase. Corpul este zvelt cu picioare lungi si galbene. Ochii mari, de culoare galbena, ies imediat in evidenta. Ciocul este galben, relativ lung si cu varful negricios. Pe mijlocul aripilor se poate observa o banda de culoare deschisa. Corpul are o lungime de 40-45 cm, anvergura aripilor este de 75-85 cm iar greutatea de 370-450 g.
Pasarea ogorului se hraneste cu gandaci, viermi, melci, broaste, soparle si uneori cu soareci de camp.
Cuibul este construit in zone cu pietris si are o structura rudimentara; o mica scobitura marginita de pietre. Tocmai aceasta simplitate a cuibului il face foarte greu de observat. Femela depune doua oua care pot fi usor confundate cu pietrele din jur. Doar in cazul in care parintii pierd ouale sau puii mici are loc o a doua depunere.







marți, 18 august 2015

Pietrarul rasaritean (Oenanthe isabellina)

Pietrarul rasaritean (Oenanthe isabellina) si-a primit numele dupa arealul sau oriental, care incepe in vestul Chinei, cuprinde Mongolia, Kazahstanul, zonele din jurul Marii Carspice, partea estica a Turciei si tarile Peninsulei Balcanice. Din anii ’60, specia prezinta o extindere a arealului, inaintand spre vest si nord, ajungand pana in Crimeea.
Prefera zonele semiaride si aride, cu sol pietros, cu vegetatie ierboasa marunta si tufe razletite. Este legat in mod direct de existenta unor rozatoare in teritoriul respectiv, cum ar fi speciile de popandau, in ale caror galetii cuibareste. Populatiile de pietrar rasaritean ajung uneori la densitati impresionante, in literatura de specialitate fiind mentionate, in jurul Marii Caspice, pe alocuri, 300-400 de perechi/kmp.
Datele din Romania privind aceasta specie s-au limitat la niste semnalari contestabile (efective incerte), localizate in sud-estul podisului dobrogean.
In mai 1999, in apropierea localitatii Greci din Muntii Macinului, au fost observate cateva exemplare de pietrari mai deosebite, care au fost categorisite drept specie rasariteana. Biotopul lor se afla impreuna cu pietrarul sur (Oenanthe oenanthe) si popandaul (Citellus citellus), intr-o zona puternic pasunata, pietroasa, cu bolovani proeminenti. Nu s-au observat atunci exemplare de pietrar rasaritean prin stancile Macinului, dar poate fi vazut pietrarul negru (Oenanthe pleschaka). S-a putut constata, in cadrul speciei, existenta slab pronuntata a dismofismului sexual, ca si diferentele mici intre coloritul adultilor si ale puilor deja zburatori. Acestia din urma au culori si mai spalacite decat ale adultii, iar ciocul lor este galbui, in loc de negru. Coloritul aripilor este mai sur decat la pietrarul sur, iar picioarele par mai masive decat in cazul celeilalte specii sintope. La sfarsitul perioadei de observare, pasarile aveau deja pui mari, abia zburatori, care inca ami erau hraniti de catre parinti si care, la strigatul lor de alarma, se reintorceau repede in galeriile de locuit. Cu aceleasi ocazii s-a putut observa parasirea galeriei respective si de catre un popandau, fara insa a putea preciza daca acesta locuia in aceeasi galerie cu familia de pietrari sau puiul era cel care se strecurase in adapostul ocupat de catre popandau.
Observatiile facute in perioada cuibaritului din cursul anului 2000 au dovedit, cu certitudine, ca pietrarul rasaritean s-a stabilit cu succes in Dobrogea, nefiind vorba numai despre o pulsatie temporara a speciei. Fenomenul a fost probat prin descrieri si fotografii, conform standardelor internationale, rezultatele observatiilor fiind omologate de catre Comisia Romana de Raritati.
(sursa: interferente.ro)





duminică, 16 august 2015

Brumarita de stanca (Prunella collaris)

Brumarita de stanca poate fi intalnita in muntii cu clima temperata din Europa si Asia la inaltimi de peste 2000m. Iarna coboara la inaltimi mai mici.
In Romania traieste pe varfurile dezgolite ale Carpatilor.
Se hraneste cu insecte, melcisori, seminte pe care le aduna din zonele de munte in care traieste.
De dimensiunile unei ciocarlii. De la distanta pare a avea un colorit sters gri-maroniu, aproape ca al unei vrabii. Caracterele vizibile de la distanta sunt: dunga inchisa de-a curmezisul aripii si petele maro-ruginii de pe flancuri. Coloritul gatului este vizibil doar de aproape. Sexe asemanatoare. Strigate destul de puternice, continue, ca cele de ciocarlie: "trui-trui" (mai ales in zbor) si ca cele de sturz: "cep-cep". Cantecul este un ciripit melodios, care aminteste de glasul ciocarliei. Canta de pe sol sau intr-un zbor nuptial scurt.
Este o pasare cu lungimea de 18 cm, femela este mai mica decat masculul. Coloritul corpului este cenusiu cu barbia albicioasa striata, cu flancurile corpului cu pete roscate. Ciocul este negricios. Picioarele sunt brun-roscate.
Ponta incepe la sfarsitul lunii mai. Cele 4 - 5 oua depuse sunt fusiforme, netede, lucitoare, de culoare albastru-deschis. Incubatia dureaza 15 zile, clocesc ambii parteneri, au loc doua clociri pe an. Puii sunt acoperiti cu puf lung, rar, de culoare gri deschis; prezinta doua puncte negre, ovale la baza limbii. Sunt ingrijiti de ambii parinti si parasesc cuibul la aproximativ 16 zile, fara sa fie capabili sa zboare.